Proiectul Cititorii. Povestea din spatele fotografiei

Doamna Gloria Gravina citind “Cuore di pietra” de Sebastiano Vassali

Sincer sa va spun, cand am inceput proiectul Cititorii cel mai greu lucru asta mi s-a parut, sa abordez pe cineva necunoscut in oras, sa-i vorbesc despre proiectul meu si sa il/o rog sa o fotografiez. Nici nu stiu de fapt de ce imi era asa frica. Ca cel mai rau lucru care se putea intampla era sa refuze sa fie fotografiata. Sau sa rada de mine. Sau sa scoata toporul :) Dar nu asta ne impiedica sa vorbim cu necunoscuti. De cele mai multe ori, barierele sunt in mintea noastra. E senzatia de nesiguranta de a iesi din anturajul cunsocut. Oare vom avea despre ce sa vorbim? ce voi zice? ce va zice? Se va instala o tacere penibila? Voi reusi sa fiu funny/degajata cum am vazut ca sunt alti oameni/fotografi? (desi daca ar fi sa cunoastem statisticile pe aceasta tema, ma itnreb oare cati oameni sunt cu adevarat asa?) Voi reusi sa trec de timiditate? Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine nu e usor sa fac asta. Insa am vazut ca de cate ori am reusit sa trec peste aceste bariere, lucruri bune, la care nu ma asteptam sau nu le-am planificat se pot intampla.

Aceasta este prima persoana necunoscuta pe care am abordat-o pentru proiectul meu pentru ca am vazut-o citind in Piata Unirii. Spre surpriza mea, am descoperit ca ea este atasat cultural la Consulatul Italiei din Timisoara si o sustinatoare si admiratoare a mediului cultural din Timisoara. Am avut o conversatie interesanta si calda, si a fost o ocazie sa-mi mai exersez italiana ruginita :) Totodata, mi-a vorbit atat de frumos despre Timisoara, cum putini timisoreni/romani o fac. Si aceasta m-a facut sa ma gandesc la un alt proiect foto-documentar pe care-l am in minte de ceva timp, acela de a intervieva si fotografia straini care locuiesc in Timisoara, pentru a descoperi o perspectiva “din afara” asupra orasului, mediului in care traim. Sper ca il voi porni cat de curand!

Iata textul pe care mi l-a scris:

“Adoro questa citta perche ti da la possibilita di essere sempre in mezzo alla gente, nelle piazze bellissime, nei parchi rigogliosi, e allo stesso tempo di godere di uno spazio tutto tuo per poter stare in piacevole solitudine, magari in compagnia di un buon libro o di buona musica”

si traducerea:

“Ador acest oras pentru ca iti da posibilitatea de a fi tot timpul in mijlocul oamenilor, in pietele superbe, in parcurile pline de verdeata, si in acelasi timp de a avea un spatiu numai al tau, pentru a te bucura de o solitudine placuta, poate in compania unei carti bune sau a muzicii.”

 

Galeria cu portrete de cititori realizate pana acum aici

For the English version of this article go here

 

[green]Inscrie-te la Newsletter[/green]          [blue] Like pagina mea de facebook[/blue]

4 thoughts on “Proiectul Cititorii. Povestea din spatele fotografiei

  1. florijianu

    minunata doamna si la propriu si la figurat !
    felicitari pentru curajul de care ai dat dovada abordand-o…si da de multe ori barierele sunt doar in mintea noastra !
    foarte fain si proiectul urmator…sunt cu ochii pe tine…

    Reply
    1. Claudia Tanasescu Post author

      merci, Florica :)
      ah, am atatea idei de proiecte…nu stiu cand o sa reusesc sa le realizez pe toate…si mai ales cum o sa reusesc sa-mi si castig traiul din asta :)

      Reply
      1. Geta

        Draga Claudia, viata mi-a demonstrat ca, in plan personal, se pot intampla lucruri minunate doar ca trebuie efort, incredere, perseverenta, foarte multa comunicare, dedicare, iubire,… si un sfat… ca sa nu ai dezamagiri este bine sa ai cat mai putine asteptari de la ceilalti.
        Lumea fiecaruia dintre noi poate fi particica cea buna a lumii intregi!
        Este minunat ceea ce faci. Iti multumim pentru tot ! Succes ! Cu pretuire, Geta BOE

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *