Salut, sunt Claudia
Cred că cea mai importantă întrebare pentru mine este „Cine sunt eu?” iar răspunsul nu încetează să mă uimească. De-a lungul anilor am locuit în diverse țări și am lucrat în mai multe domenii, dar scrisul (vezi CV literar) și fotografia au rămas constantele din viața mea. Sunt niște instrumente minunate de explorare a lumii interioare și exterioare, de exprimare și de conexiune. Deși sunt o introvertită tipică (nimeni nu mă crede), majoritatea articolelor și proiectelor foto pe care le împărtășesc aici pe BLOG de mai bine de zece sunt foarte personale, dar în același timp sper să fie o inspirație, o oglindă, o încurajare și pentru alții pe propriul drum.
În 2021 am publicat CARTEA autobiografică „M-am întors acasă” (ilustrată cu fotografii de tipul autoportretelor conceptuale), care redă peregrinările mele în străinătate, aventura întoarcerii în România și mai ales încercările mele de a-mi (re)găsi un „acasă” interior și exterior în acest context. Cartea a fost descrisă de cititori ca o ședință bună de terapie cu sine sau ca o ocazie de a se privi în propria oglindă. Sper să mai scriu o altă carte în curând 🙂
Alături de scris, fotografia e marea mea dragoste. Prin PROIECTELE FOTO pe care le-am realizat, am explorat îndeosebi lumea din imediata mea apropiere – orașul cu detaliile și oamenii săi, propria casă, oamenii apropiați, interiorul meu. Cred că nu se compară a te uita la fotografii pe internet cu a le privi fizic, tipărite, de aceea am încercat să organizez expoziții în locuri sau moduri mai informale și să duc fotografia mai aproape de oameni.
De-a lungul anilor am descoprit și alte domenii care mă pasionează, astfel am devenit și ghid de turism local în Timișoara și trainer certificat pentru diverse ATELIERE de creative writing, de fotografie și de art-therapy. Încerc să aduc ceva din ceea ce sunt în toate activitățile mele și să creez o conexiune autentică cu oamenii, de aceea nu pot să-i numesc niciodată „clienți”. Îmi doresc să creez un cadru prietenos în care oamenilor să li se „aprindă luminițele” atunci când se întâlnesc cu latura lor creativă sau când văd cu alți ochi lumea din jur și pe sine.
Îmi place să scriu scrisori (da, pe hârtie). Alte lucruri care-mi plac: cărțile, jurnalele, liniștea, cappuccino, foșnetul copacilor, solitudinea, tufișurile cu vrăbii, Italia, bicicleta, Paștele și Crăciunul, ciocolata, piețele de vechituri, parfumul lăcrămioarelor, pisicile, sunetul ploii, să cânt la chitară și cu vocea, îmbrățișările, cântecul mierlelor, drumețiile în natură.
Dar revenind la scrisori, să știi că poți primi și tu o scrisoare de la mine. Am început să trimit și abonaților la blog emailuri ca niște scrisori. Cadența lor este de una pe anotimp și cititorii îmi spun că le place tonul lor personal și informal.
Dacă dorești să primești scrisori de la mine, ABONEZĂ-TE AICI.
Mulțumesc pentru vizită și sper că vei găsi ceva care te va inspira aici.
8 Responses
Foarte utile descrierile lungi 🙂 Mi se pare ciudat sa te plangi ca e greu sa cunosti un om, cand nici nu faci nimic in acest sens. Nici tu sa-l cunosti pe el, dar nici altii sa te cunoasca pe tine. Si se pot face o multime de lucruri, iar descrierile lungi (dar si pline de continut, nu doar de vorbe), sunt unul dintre ele 🙂
asa e.. si multumesc ca ai trecut pe aici si ca ai avut rabdare cu o descriere lunga 🙂
Sunt de acord cu tine este o cautare de sine, orice arta(inca nu se stie daca fotografia este arta), este o cautare de sine, mai bine spus orice activitate creativa este o cautare de sine. Ma bucur, sa vad ca-ti plac descrierile lungi este semnul unei gandiri analitice mai mult, dar impletita cu simtul creativitati rezulta arta. Spor la treaba in continuare
multumesc! cred ca de aceea am inceput sa scriu despre aceasta cautare de sine pt ca si pe mine ma inspira cand citesc despre drumurile si cautarile altora. desi atentia ne atat de distrasa de la aceste lucruri… Iar creativitate avem fiecare din noi, trebuie doar sa gasim forma de manifestare proprie.
Ce se intampla? De ce nu mai scrii? De ce nu poze noi?
multuemsc de intrebare 🙂 acum incerc sa scriu din nou si sa fac poze si sa continui proiectele pe care le-am inceput. cred ca am avut o perioada de lipsa de inspiratie sau reevaluare a activitatii mele
Foarte frumoase fotografiile si tot ceea scrii tu…multa sensibilitate….imi place inclinarea ta inspre oameni….mult succes…de cand ti-am descoperit site-ul imi sta o intrebare pe limba,esti fiica lui Mihai Tanasescu ? daca da..ne-am cunoscut cand erai studenta…sa nu te superi ca te-am intrebat…
Multumesc. Ce frumos ca mi-ai scris
Da, e tatal meu, si seaman cu el 🙂
Eu marturisesc ca nu stiu de unde sa te iau, asa de pe net nu-mi dau seama…