Tag Archives: carte

Proiectul Cititorii. Povestea din spatele fotografiei

Doamna Gloria Gravina citind “Cuore di pietra” de Sebastiano Vassali

Sincer sa va spun, cand am inceput proiectul Cititorii cel mai greu lucru asta mi s-a parut, sa abordez pe cineva necunoscut in oras, sa-i vorbesc despre proiectul meu si sa il/o rog sa o fotografiez. Nici nu stiu de fapt de ce imi era asa frica. Ca cel mai rau lucru care se putea intampla era sa refuze sa fie fotografiata. Sau sa rada de mine. Sau sa scoata toporul :) Dar nu asta ne impiedica sa vorbim cu necunoscuti. De cele mai multe ori, barierele sunt in mintea noastra. E senzatia de nesiguranta de a iesi din anturajul cunsocut. Oare vom avea despre ce sa vorbim? ce voi zice? ce va zice? Se va instala o tacere penibila? Voi reusi sa fiu funny/degajata cum am vazut ca sunt alti oameni/fotografi? (desi daca ar fi sa cunoastem statisticile pe aceasta tema, ma itnreb oare cati oameni sunt cu adevarat asa?) Voi reusi sa trec de timiditate? Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine nu e usor sa fac asta. Insa am vazut ca de cate ori am reusit sa trec peste aceste bariere, lucruri bune, la care nu ma asteptam sau nu le-am planificat se pot intampla.

Aceasta este prima persoana necunoscuta pe care am abordat-o pentru proiectul meu pentru ca am vazut-o citind in Piata Unirii. Spre surpriza mea, am descoperit ca ea este atasat cultural la Consulatul Italiei din Timisoara si o sustinatoare si admiratoare a mediului cultural din Timisoara. Am avut o conversatie interesanta si calda, si a fost o ocazie sa-mi mai exersez italiana ruginita :) Totodata, mi-a vorbit atat de frumos despre Timisoara, cum putini timisoreni/romani o fac. Si aceasta m-a facut sa ma gandesc la un alt proiect foto-documentar pe care-l am in minte de ceva timp, acela de a intervieva si fotografia straini care locuiesc in Timisoara, pentru a descoperi o perspectiva “din afara” asupra orasului, mediului in care traim. Sper ca il voi porni cat de curand!

Iata textul pe care mi l-a scris:

“Adoro questa citta perche ti da la possibilita di essere sempre in mezzo alla gente, nelle piazze bellissime, nei parchi rigogliosi, e allo stesso tempo di godere di uno spazio tutto tuo per poter stare in piacevole solitudine, magari in compagnia di un buon libro o di buona musica”

si traducerea:

“Ador acest oras pentru ca iti da posibilitatea de a fi tot timpul in mijlocul oamenilor, in pietele superbe, in parcurile pline de verdeata, si in acelasi timp de a avea un spatiu numai al tau, pentru a te bucura de o solitudine placuta, poate in compania unei carti bune sau a muzicii.”

 

Galeria cu portrete de cititori realizate pana acum aici

For the English version of this article go here

 

[green]Inscrie-te la Newsletter[/green]          [blue] Like pagina mea de facebook[/blue]

Proiectul “Cititorii”. Noutati

La inceputul anului va povesteam despre  unul dintre proiectele pe care as vrea sa le realizez anul acesta: “Cititorii” (pentru detalii vezi sectiunea Proiecte). Mi-e foarte drag de proiectul acesta, pentru ca si mie imi place foarte mult sa citesc si sa vorbesc cu alti oameni despre carti.

Acum am un nou portret in cadrul proiectului.

Bogdan Munteanu este scriitor si are mult entuziasm si idei faine, puteti afla mai multe despre el aici si aici. Si mi-a facut surpriza frumoasa de a scrie o povestire care sa insoteasca fotografia (si asa am devenit si eu personaj :) :

“- Salut, pot să-ţi fac o poză?
O voce feminină. Îmi ridic privirea, puţin surprins, recunosc. Suntem în parc. Eu pe o bancă, fata pe alee, în faţa mea, cu aparatul în mână. Poate să-mi facă o poză, de ce nu?
– Poţi să-mi faci o poză, de ce nu? îi spun cuprins dintr-odată de voie bună. Dintre toţi oamenii din parc, pe mine m-a ales. Sunt fotogenic, este? Sunt plin de mine. Dau pe dinafară. Pun cartea lână mine, pe bancă – am uitat să vă zic, citeam o carte.
– Nu, nu, te rog, ţine cartea în mână, citeşte, ca şi cum n-aş fi aici. Asta e şi ideea… Şi fata începe să-mi povestească despre proiectul ei.
Ca şi cum n-ar fi aici? Asta e şi ideea? Aşadar, m-a ales pentru că citeam o carte. Nu pentru că… Iau cartea în mână. Totuşi, din mulţimea de cititori din parc, pe mine m-a ales. Mă simt bine. Nu aşa de bine ca la-nceput, dar totuşi, mi-e bine. Citesc, aşadar, doar aşa-mi ceruse, în timp ce-o văd cu coada ochiului cum îmi dă târcoale, cu aparatul în mână. Citesc din “Voyeurul” lui Moravia…

Acum se ridică şi trece în faţa mea zicând: “Chiar trebuie să plecăm”.
Îi cer: “Fă-mi o ultimă plăcere.”
“Care?”
“Din moment ce am făcut dragoste cu ochii, acum închide-mi-i.”
“Dar în ce fel?”
“Trece-ţi mâna peste ei.”
“Dar aşa se face cu morţii.”
“Într-adevăr.”
Întinde mâna, mă mângâie repede pe ochi cu palma. Cobor pleoapele.

– Hei, ce faci? De ce ţi-ai închis ochii? Ideea e să te surprind cum citeşti, nu cum dormi! o aud şi mă sperii. Mă sperii şi mă supun, clic, clic, fata mă surprinde cum citesc, nu cum dorm, apoi ne luăm la revedere, “Succes cu proiectul!” “Mulţumesc, hei, să-mi trimiţi două, trei vorbe despre cărţi, despre citit, ce vrei tu, ok? La treabă acum, uită-te şi tu câţi oameni citesc în parcul ăsta…”
Am terminat “Voyeurul”, şi cu toate astea, nu ştiu să vă spun dacă povestea asta din parc chiar s-a-ntâmplat sau am citit-o pe undeva.”
text de Bogdan Munteanu
Daca v-a placut spuneti si la prieteni :)

[green]Inscrie-te la Newsletter[/green]           [blue] Like pagina mea de facebook[/blue]