Proiecte, Timisoara

Nu se intampla nimic in Timisoara

…spun unii. Si sunt gropi. Si trafic groaznic. Si e praf si poluare. Si pistele de biciclete sunt sparte si cu borduri. Si nu sunt joburi. Nici bani. Si vin alegerile si nu avem cu cine vota. Si e plin de jmecheri si copii de bani gata in jeepuri, si fitze in cluburi. Si lumea nu apreciaza cultura. Si e birocratie si coruptie. Si sunt oameni saraci si sictiriti. Si lumea arunca hartii pe jos si nu sorteaza deseurile. Si e buticuri si manele. Si daca deschizi televizorul vezi vedete de carton.

Oricat as incerca, nu pot sa fiu “hater” (am aflat si eu de curand de cuvantul asta). Adica sa demasc cu un ton cinic si superior tot ce e rau in societatea noastra. Da, stiu, trebuie ca cineva sa faca si asta, dar depinde cum o faci. Iar inversunarea, sictirul si ura nu cred ca ajuta la nimic. Dauneaza grav sanatatii si provoaca orbirea la lucrurile bune din jurul nostru, care da, chiar exista. Ma astept ca in curand cineva sa imi spuna ca vai, m-am gasit eu sa vin cu mesaje de pace si hai sa gandim pozitiv (si va asigur ca nu sunt nici hipioata, nici optimista, nici high, sunt si eu ca toata lumea, pe bune). Dupa cum stim, nici macar nu exista partea luminoasa a… lunii. As a matter of fact it’s all dark.

Asa ca as vrea sa va arat ce am vazut eu in doar cateva zile in Timisoara, lucuri care m-au facut sa zambesc si sa imi spun ca da, se intampla ceva.

“Aleea din parc” – o actiune artistica neconventionala a asociatiei culturale Ariergarda.
Poezie, jazz si arta in aer liber in parcul Adolescentei, Timisoara

Lansare de lampioane in Piata Unirii cu ocazia
Zilei internationale a lumanarilor aprinse pentru comemorarea victimelor SDA

Atelier de masti africane pentru copii la Libraria Cartea de Nisip, organizata de Centrul Cultural Francez Timisoara

Muzeu de Arta din Timisoara la Noaptea muzeelor

Si daca chiar nu am chef sa particip la nici un eveniment (care apropo sunt gratis), pot sa ies cu bicicleta prin parc

Sau pot sa beau niste apa de la fantana, si sa stau pe scaunele din Piata Unirii si sa privesc apusul. E gratis, dar priceless, cum se zice :)

Si daca chiar ma plictisesc, pot sa rog pe un necunoscut de pe strada sa ma ajute sa fac o poza traznita, a carei idee mi-a venit cand am vazut desenul de pe o poarta din oras. Apropo, asta mi se pare cel mai fain, cand reusesc sa ies din asa-zisa “comfort zone”, adica din mediul meu cunoscut si sa vorbesc sau sa fotografiez oameni pe strada (de aceea imi place asa de mult fotografia de strada). Sper sa faceti si voi asta cat mai des, numai lucruri faine se pot intampla :)

Sau poti face ceva cu adevarat extrem, sa citesti poezie in Mall…sau pe trecerea de pietoni :)

Aici i-am fotografiat pe poetii Marius Stefan Aldea si Aleksandar Stoicovici (apropo, scriu foarte fain!) pentru proiectul meu foto “Cititorii“.

Si pana la urma…nimic nu SE intampla asa, de la sine. Adica sunt oameni care organizeaza evenimente si aduc o contributie, oricat de mica, la a avea un oras mai bun. Oameni ca tine si ca mine.

Sper ca v-a placut :) Pe curand!

Mai multe fotografii din Timisoara aici

For the English version of this article go here. By the way, this was my 100th post on my blog in English. I started it on 14th of February 2009 and…I feel that I came a long way since then. Big thank you to all who followed my photo trail and encouraged me :)

Daca ai chef, spune-mi un lucru traznit pe care l-ai facut si care te-a facut sa te simti grozav. Sau spune-mi daca iti place ce se intampla in Timisoara. Poti scrie un comentariu in sectiunea de Comentarii mai jos. Multumesc :)

[green]Inscrie-te la Newsletter[/green]         [blue] Like pagina mea de facebook[/blue]

8 thoughts on “Nu se intampla nimic in Timisoara

  1. Da, in sfarsit se intampla! Reinvie Timisoara! Oameni si evenimente care vor reda viata acestui oras…
    Apropo de “se intampla”, urmeaza sa anunt si in stilul meu, dar ma gandesc ca se potriveste si “topicului” despre statiile de biciclete! Timisoara va avea, in sfarsit, statii cu biciclete! Pentru ele poti plati si sa te plimbi cat vrei, unde vrei, dupa care le lasi in oricare alta statie apropiata de destinatia ta! Mie mi se pare un proiect fain, pe care l-am mai vazut si in alte locuri si sper sa nu fie furate si stricate si sa se poata bucura timisorenii de ele!!!
    Prima statie a fost deja facuta pe Vacarescu, in zona Iosefin!
    Abia astept inaugurarea lor :D

  2. Felicitari Claudia pentru blog! Cred ca e foarte greu sa prezinti partea frumoasa a lucrurilor cand toti te privesc ciudat si sunt impotriva. E foarte greu sa lupti pentru o cauza, pe care majoritatea o considera pierduta. Doar cand am plecat din Timisoara mi-am dat seama ca nu m-am implicat deloc in comunitate. Eu, ca multi altii, observam doar ce e rau, eram plictisita si scarbita de multe lucruri. Dar nu era Timisoara de vina, precum nu e Romania de vina. Noi suntem vinovati pentru atitudinea noastra si lipsa noastra de implicare. Noi, oamenii, cream evenimente, noi putem face o schimbare, noi miscam lucrurile. Nu putem astepta de la altii sa vina si sa transforme Timisoara peste noapte. Timisoara este o baza solida, pe care se pot construi multe. Trebuie doar sa vrem.

    1. In Timisoara sau Romania in general exista o atitudine de nemultumire si delasare, dar nu ajuta la nimic. Cred ca depinde de fiecare din noi, si chiar e responsabilitatea noastra, sa ne facem viata mai buna. Fiecare gest, oricat de marunt, conteaza. Nu trebuie sa asteptam de la altii sa fie buni si sa faca binele, ca lucrurile sa se imbunatateasca. Trebuie sa facem noi mai intai. Exact de aceea mi se pare foarte actual indemnul lui Gandhi: Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. Si apoi, exista foarte mult frumos in lume si in oameni, trebuie doar sa vrem sa-l vedem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *