Daca e marti e… Alzheimer

Săptămâna aceasta am avut ocazia să fac fotografii (ca voluntară) la un eveniment foarte fain din cadrul unui proiect despre care aş vrea să vă povestesc şi vouă.

Dl. Ion Iovescu (66 de ani), bolnav de Parkinson, aici ghid in cadrul Muzeului de Arta Timisoara, spunând poveşti despre picturile lui Corneliu Baba unui public special: beneficiarilor Centrului de Zi Alzheimer din Str. Vasile Alecsandri


Este vorba despre un proiect iniţiat şi coordonat de Marius Cornea – muzeograf şi educator muzeal la Muzeul de Artă Timişoara. Nu face parte din jobul lui, a fost ideea şi acţiunea lui şi mă impresionează de fiecare dată când văd că un om doreşte să facă ceva pentru a-i ajuta ape alţii. Proiectul a debutat în urmă cu aproximativ trei ani. Iniţial, Marius a pregătit elevi de liceu (din cadrul liceului Shakespeare, unde elevii se pot înscrie într-un club de activităţi extraşcolare) pentru a fi ghizi de muzeu la rândul lor pentru alţi liceeni. De fapt, poate ghizi este poate un cuvânt prea formal.  Ei erau pregătiţi ca prin poveşti şi joc să prezinte într-un mod informal tablouri din cadrul Muzeului de Artă Timişoara, îmbinând faptele istorice şi artistice cu experienţele personale. Mi s-a părut fantastică ideea lui Marius Cornea, ca oamenii să creeze poveşti în jurul unei opere de artă, aducând astfel arta mai aproape de tineri, şi nu numai.

Marius Cornea – muzeograf şi educator muzeal la Muzeul de Artă Timişoara – coordonator al proiectului Seniorii-ghizi la Muzeul de Arta Timisoara. Aici povestind si provocandu-i la un joc interactiv pe batranii din cadrul proiectului

De ce zic “nu numai”? Pentru că, după cum zicea Marius, proiectul a luat o turnură şi o anvergură pe care nu o prevăzuse la început. Ceea ce îmi dovedeşte încă o dată că atunci când faci ceva în care crezi, ţi se deschid atâtea oportunităţi la care nici nu visai la început. Liceenii-ghizi au avut ca public persoane în vârstă, care au împărtăşit poveşti despre tablouri, şi astfel proiectul s-a extins. Marius mi-a apovestit cum în urma mai multor prezentări la centre de zi pentru bătrâni şi azile, a început să lucreze cu bătrâni bolnavi de Parkinson şi Alzheimer, pe de o parte oferindu-le un program în cadrul muzeului, pe de altă parte pregătindu-i să devină ghizi muzeali pentru alţi bătrâni din aceste centre. Astfel, în fiecare marţi seniorii Alzheimer au program în Muzeul de Artă Timişoara, iar luni sau joi, seniorii cu Parkinson se pregătesc pentru rolul de ghizi.

Dna Edith Alexa (89 de ani), bolnava cu Parkinson, ghid in cadrul muzeului

Astfel, marţea aceasta (24 iulie), în urma mai multor luni de pregătiri, domnul Ion Iovescu (66 de ani) şi Edith Alexa (89 de ani), amândoi bolnavi cu Parkinson, au debutat ca ghizi în cadrul muzeului, spunând poveşti despre picturile lui Corneliu Baba unui public special: beneficiarilor Centrului de Zi Alzheimer din Str. Vasile Alecsandri 6. Ambii erau foarte emoţionaţi, poate şi din cauza numeroaşilor reporteri prezenţi, dar foarte bine pregătiţi, completând poveştile despre isotria tablourilor cu experienţa lor de viaţă. Ascultătorii, cei zece bătrâni bolnavi de Parkinson, au fost implicaţi la această prezentare prin jocuri, întrebări, mişcare. Am văzut în ochii lor surpriză, bucurie, interes, licăriri jucăuşe şi zâmbete.

Batrani bolnavi de Alzheimer, povestind despre tablourile lui Corneliu Baba

De multe ori mă gândesc, simt, când o văd şi pe bunica mea, sau alţi bătrâni, că cel mai greu de suportat când eşti în vârstă (asta dacă ai norocul să fii sănătos, ceea ce nu apreciezi decat atunci) este singurătatea, lipsa sensului, sentimentul inutilităţii, sentimentul că sunt o povară, pierderea familiei şi prietenilor (care au plecat mai repede dintre noi), şi de multe ori o aşteptare a sfârşitului. Poate că este foarte nedrept ca viaţa să fie aşa şi cred că atunci când suntem tineri nici nu ne gândim la asta. Nu-i prea fain. Dar poate că fiecare putem face ceva pentru bunicii noştri, care-i mai avem. Sau pentru părinţi. Iar acest proiect tocmai asta face, la scară mai largă. La modul concret a oferit unor bătrâni cunoştinţe de istoria artei, de ghidaj, de a interacţiona cu publicul, dar şi lucruri necuantificabile, bucurie, sens. Eu am fost impresionată de ce am văzut acolo şi am vrut să vă arăt şi să vă povestesc şi vouă.

Următoarea activitate în cadrul proiectului este o piesă de teatru inedită. Doamna Elena M. (82 ani) din Centrul de Zi Alzheimer pregăteşte acum o piesă de teatru în două acte (Partea I: TRECUTUL, partea a doua: PREZENTUL) inspirată din vizitele făcute în ultimele luni în Muzeul de Artă Timişoara de beneficiarii Centrului de Zi Alzheimer. Premiera piesei de teatru va avea loc în data de 21 septembrie, Ziua Internaţională Alzheimer, şi va fi jucată în Sala Barocă a Muzeului de Artă Timişoara, cu seniorii Alzheimer în diverse roluri. Deabia aştep să o văd :)

Dl Ion Iovescu povestind despre tablourile lui Corneliu Baba
in cadrul proiectului “Seniorii-ghizi la Muzeul de Artă Timişoara”

Eu am facut fotografii pentru acest eveniment ca voluntara. Daca doriti sa va implicati şi voi, oricat de putin sau de mult, o puteti face in Clubul Voluntarilor Muzeului. În acest sens îl puteţi contacta pe Marius Cornea: corneamarius@hotmail.com

De asemenea, puteţi contribui ca acest proiect să fie cunoscut de cât mai multă lume. Astfel, puteţi spune prietenilor, cunoscuţilor sau cel mai simplu este să postaţi pe facebook aceste informaţii sau fotografii. Mulţumesc :)

 Mai multe fotografii de la eveniment aici