Era cât pe aci să nu-ți mai scriu pentru că nu știam cum să încep. Cum să mă adresez Ție, că doar nu ești prietenul meu din copilărie. Și apoi e politețea mea de om mare care nu vrea să ofenseze cumva sau să zică ceva greșit, că doar vorbesc cu cineva important. Așa că… Read More Dragă Doamne-Doamne,
You cannot get better and look good at the same time. (Julia Cameron) Nu puteai să-l ignori. Era peste tot şi îl vedeam zi de zi. Oraşul – şantier. Noroiul, praful, şanţurile, puşcăriaşii care lucrau şi cereau cu insistenţă o ţigară sau se luau de fete, zgomotul picamerelor şi excavatoarelor, lipsa trotuarelor. Am suferit şi… Read More Orasul si eu in reconstructie
“Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine să fie? Şi dacă sunt numai pentru mine, ce sunt eu? Şi dacă nu acum, atunci când?” Îmi doresc să dăruiesc şi să mă dăruiesc. Cred că are de-a face cu ceva de care mă apropii cu smerenie, dar şi cu îndrăzneală, fără cuvinte, cu ardoare,… Read More Despre fata ascunsa a daruirii
De obicei când merg la munte sunt mai meditativă, liniştită, am timp să stau şi să contemplu natura şi să mă las pătrunsă de frumuseţe. Însă însă de data asta – cu toate că natura a fost incredibil de sălbatică şi spectaculoasă (vă arăt imediat) – nu am avut prea multe prilejuri de reflecţie în… Read More Greu da’ fain
Articol publicat la liternet Ştiţi filmuleţul The missing piece? Aţi simţit şi voi că lipseşte ceva, dar nu prea ştiaţi ce? Ani de-a rândul am căutat şi eu acea bucăţică lipsă. Am căutat-o în oameni, am căutat-o călătorind, am căutat-o în senzaţii tari sau rutină liniştitoare, am căutat-o plecând în tot felul de locuri, am… Read More Ce lipseste
Inima trandafirului in inima mea Spinii trandafirului in mintea mea Please follow and like us:
JOS DE PE MASA!!!! Spun eu cu glas autoritar. Miaună suparat şi sare pe podea. Asta se repetă de vreo zece ori în fiecare zi, cel puţin când reuşesc eu să-l vad că face asta. Cerşeşte de mâncare cu o faţă atât de tristă, cu ochii mari, în lacrimi, şi un mieunat atât de… Read More Lectii de la o pisica
Ca şi cum viaţa mea ar fi fost un borcan, cu multe chestii adunate înăuntru, strat cu strat, an cu an, generaţie cu generaţie, dar care avea capac si apă limpede la suprafaţă şi etichetă pusă regulamentar pe care scria Claudia Tănăsescu, numa bine ca să ştie toată lumea cine locuieşte acolo. Mai puţin… Read More Povesti care continua (altfel)
De obicei nu-mi place să explic o fotografie. Dar pentru că acum acesta este cel mai bun mod de a intra direct în mijlocul subiectului, fără ocolul unei introduceri (sau poate nu am inspiratie să o scriu), iată la ce m-am gândit când am făcut poza asta: la cum privim lumea prin proprii noştri… Read More A vedea
“Nu trebuie să ne fie frică să lăsăm ceva în urmă pentru că ceea ce este cu adevărat important rămâne întotdeauna cu noi. Chiar şi atunci când nu vrem” Încotro În urmă cu aproape un an, când am lansat blogul personal, am luat hotărârea ca în fiecare săptămână să scriu un articol și… Read More Incotro?
Sunt zile (şi unele nopţi) în care totul devine transparent, strălucitor Ca şi cum pentru o clipă din orb aş fi devenit văzător. Sunt zile în care pleava dorinţelor se risipeşte Şi rămân în mine doar boabe de lumină. Sunt zile în care fac minuni, Despic în două oceanul dezlănţuit al gândurilor Şi trec… Read More Sunt zile…
Text publicat la liternet Zilele astea mi-am adus aminte de o poveste din copilarie, care mă umplea de mirare dar şi de frică. Era o carte cu legende asiatice, o carte groasa, pe care deabia o ţineam in braţe, cam dezmembrată şi fără coperţi, cu desene ciudate, alungite, în tonuri de sepia şi portocaliu, sau… Read More Cum ar fi daca…
articol publicat la liternet A fost o dată un om, ca oricare altul, poate ca mine sau poate ca tine. Povestea este atât de nouă şi atât de veche încât nu se mai ştie dacă acest om era bărbat sau femeie, poate că nici nu contează. Omul nostru locuia într-o curte întinsă şi n-avea casă,… Read More Poveste cu un copac