Fotografiile de azi sunt din Munţii Ţarcu, care poate nu sunt nişte munţi aşa de spectaculoşi ca Retezatul, de exemplu, dar au un farmec aparte, pentru mine cel puţin. Într-o excursie de două zile acolo am vazut un apus care dacă nu aş fi avut aparatul la mine nu aş fi avut cuvinte să-l descriu, am cunoscut un cioban care s-a plimbat aproape prin toata Europa ca apoi să aleagă să se întoarcă în cătunul lui din Romania, la oi, am vorbit cu meteorologi arşi de soare şi vânt, liniştiţi în solitudinea de acolo, sau dorindu-şi altă viaţă (de parcă aş fi luat parte la scurt metraje cu poveşti reprezentative pentru căutările fiecăruia dintre noi) am vazut nori fantastici care-şi târau umbra pe pământ, am luat în mine tot orizontul albastru şi muntos care se deschidea până în depărtări, am mâncat caş cald deabia făcut de la stână, am ascultat şuieratul vântului peste creste şi am ascultat şi liniştea, am văzut bujori de munte, brânduşe şi genţiene (atât de delicate), am tropăit pe petece de zăpadă şi pe grohotiş verzui, am mirosit muguri de brad şi răşină.
ma gandesc ca linistea aia adanca si frumusetile pe care le descrii, mi-ar placea tare mult sa le vad de aproape. lucrurile astea simple, ma incarca pozitiv o buna perioada de timp 🙂
Pai sa mergi sa le vezi, Anca! Sunt foarte accesibile oricui. Intr-adevar, si pe mine natura ma incarca cu energie
[…] În aprilie se pare că nu am fotografiat nimic, iar în mai am fost într-unul din locurile mele preferate: Munţii Ţarcu, şi cu ocazia aceasta am inaugurat o serie de articole Made in Romania […]