TGP: – Ai vrea să fii fotograful nostru?
Eu: – Da!!!
Aşa că weekendul trecut am fotografiat la concertele Timişoara Gospel Project: două concerte cu circuit închis, în locaţii mai puţin obişnuite, la satul de copii Rudolf Walter şi la Spitalul Judeţean iar în închiere un concert public la Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu din Timişoara.
Fie că au cântat în faţa copiilor neastâmpăraţi de la satul de copii, în faţa celor câţiva bolnavi ce au coborât în sala festivă de la spital din saloane, unii chiar în scunul cu rotile, cu bandaje şi cu ochii în lacrimi, sau în faţa unei săli festive arhipline duminică seara la sala cu cea mai bună acustică din oraş, corul a cântat cu acelaşi entuziasm molipsitor. Chiar şi eu de pe margine m-am trezit bătând ritmul cântecelor din picior sau lăsând aparatul de o parte pentru a savura îmbinarea şi înălţarea de voci care pur şi simplu nu putea să te lase rece.
M-am bucurat că TGP m-au contactat să le fac fotografii (din păcate nu ştiu să cânt 🙂 şi astfel am putut să contribui şi eu măcar puţin la acest proiect foarte fain, care mi-a arătat încă o dată că fiecare din noi poate alege să dăruiască puţin din timpul sau energia sau banii lor (deşi aceştia din urmă sunt cel mai uşor de dat) pentru a aduce măcar puţină bucurie sau alinare în vieţile altor oameni. Căci asta am văzut acolo, oameni de toate vârstele care au petrecut sâmbăta şi duminica învăţând, repetând şi cântând (să nu credeţi că e uşor) pentru a aduce un concert de muzică gospel, adică de frumos, de bucurie, de lumină, de pasiune, de entuziasm, de voie bună, de zâmbet, de dansat şi bătut din palme în vieţile unor oameni care se află în situaţii de izolare sau dificultate şi nu pot participa în mod normal la concerte. Am înţeles că în urmă cu un an unul ditnre concerte s-a desfăşurat la Penitenciarul Timişoara. După cum spun şi TGP: “Gospel Fără Bariere este o întâlnire muzicală dincolo de limite fiindcă duce muzica dincolo de spaţiile convenţionale de spectacol, trecând în acelaşi timp dincolo de barierele unor prejudecăţi.”
A fost impresionant, să aduni 122 de oameni sâmbătă dimineaţa – pentru unii era prima dată când făceau aşa ceva (înscrierile a fost libere) – şi după o zi de repetiţii să faci trei concerte de excepţie. Am fost doar puţin sâmbătă dimineaţa la repetiţii şi părerea mea este că succesul s-a datorat şi celui care i-a pregătit pe corişti – dirijorul Dominic Samuel Fritz, de origine germană, care vorbeşte însă perfect româneşte. El a ajuns în Timişoara ca voluntar la o casă de copii a Federatiei Caritas, iar apoi la Fundatia Pentru Voi care se îngrijeşte de copii cu dizabilităţi de dezvoltare. El viziteaza Timisoara de mai multe ori pe an pentru a se ingriji de cresterea “copiilor sai” si a proiectului sau de suflet, “The Timisoara Gospel Project”.
Proiectul are şi un scop umanitar, strangerea de fonduri pentru pacientii ingrijiti de surorile franciscane la hospice-ul „Casa Milostivirii Divine”, care oferă îngrijire medicala si asistenta psihologica si spirituala unor bolnavi în faza terminala si este singurul de acest gen în vestul României.
Mai multe informaţii despre proiectul Timişoara gospel project aici: www.timisoaragospelproject.ro
[…] Satul de copii Rudolf Walter, la Spitalul judeţean şi la Colegiul Ion Vidu (mai multe fotografii aici). De fapt anul acesta am fost fotograful lor şi i-am însoţit la toate concertele lor, şi la […]