Cartea „M-am întors acasă”

M-am întors acasă este proiectul meu de suflet. A pornit de la întoarcerea mea în România, în 2011, după ce am locuit aproape șapte ani în străinătate. Era greu de definit acest „acasă” mai ales după ce am rătăcit atâta timp. Acasă nu doar ca loc fizic, ci ca trăire interioară. Au urmat ani lungi de căutare, revoltă, cădere, reconstrucție. Pe parcurs am fotografiat și am scris și asta m-a ajutat să-mi deslușesc mai bine drumul.

Cred că am scris nu doar despre mine, ci și despre generația mea, despre mitul plecării în străinătate, despre cum e să fii român în străinătate și cum e să te simți străin în România, despre cum e să nu-ți găsești locul niciunde și despre a face pace cu tine, cu trecutul, dar și cu propria țară, pentru a putea fi acasă.

Până la urmă ce înseamnă acasă? E o întrebare deschisă, pe care v-o las și vouă, celor care veți citi cartea. Eu nu am un răspuns final.

Vă invit să descoperiți aventurile mele pe acest drum spre casă, o adevărată odisee modernă, dar și să vă opriți din citit și să lăsați fotografiile să vă vorbească – da, este o carte cu poze 🙂

Mă bucur să vă anunț că am avut lansarea cărții și de acum se găsește de vânzare și în Timișoara, la librăria la Două Bufnițe. În curând va putea fi comandată și online

Ce spun cititorii despre carte?

„Am fost avertizata ieri: “e o carte pe care nu o poti lasa din mana”. Stiam ca va fi buna, citeam din cand in cand blogul Claudiei. Nu ma asteptasem sa fie atat de vie si autentica. E o carte-demers, o carte ca un plug care ara si desteleneste o fiinta vie, o carte martor. Nici nu mai stiu de cat timp o stiu pe autoare, dar imi amintesc foarte bine de prima data cand am vazut-o, la o conferinta in aula magna a universitatii, am remarcat-o deoarece ajunsese usor in intarziere, se vedea ca se grabise, i se citea curiozitatea si interesul viu fata de tema abordata, era acolo, voia sa afle, era angajata. Cam asa e si scriitura ei. E scrisul unui om care vrea sa stie, neabatut, sa se cunoasca, sa isi infrunte demonii si sa scoata la suprafata fiinta unica, irepetabila care a venit pe lume. Si nu e putin lucru asta. E munca, nu gluma, transpiratie. E si un demers brutal de sincer, in cazul ei revigorant si proaspat. Evident e drumul maturizarii si al imbratisarii blande a unui sine regasit, curatat, primenit dupa lupte grele. Nu as putea spune ca e o carte a singuratatii, ptr ca in permanenta lumea interioara e traversata de atata analiza a relatiilor cu diferite persoane incat nu pare astfel. Dar este si multa singuratate, sau poate fix atata de cat era nevoie, mai stii? Ca o paranteza, pana eu am stat de vorba la lansarea cartii, copilul meu imbracat cat de cat regulamentar pentru un astfel de eveniment, s-a racorit din cap pana-n picioare la instalatia de apa care uda gazonul in curte la Faber. Cateva minute de singuratate si si-a dat un refresh, ma scuzati nu gasesc decat acest cuvant. Cam asa e si cartea Claudiei daca o citesti pe nerasuflate. Daca o traiesti probabil ca are mult din disconfortul pe care l-a simtit si copilul meu la final cu hainele ude pe el. Dar si bucuria lui …Ii ziceam cuiva recent ca exista vieti aparent perfecte, oameni care se casatoresc cu iubitul sau iubita din liceu sau facultate si traiesc fericiti pana la adanci batraneti … si apoi exista celelalte vieti, cele iesite din tipar. Cele traite nu mimate, cele care contin greseli, abateri de la drum, reveniri. Cele cu adevarat omenesti, nu de basm. Multumesc Claudia Tanasescu pentru exercitiul de sinceritate! Sa te intorci acasa, tu la tine, e mare lucru. Si un santier in continua desfasurare cred 😉 mai pui o muscata, o patura sa tina de cald, amenajezi … P.S. tema romanii si Europa, aici si acolo, ptr mine a cazut intr-un plan mai mult decat secund, desi necesar.

*

Despre “acasă” scrie și Claudia în cartea ei numită “M-am întors acasă”, unde căutarea exterioară este determinată de o căutare lăuntrică personală, de un drum interior marcat de emoții puternice. Pentru generația care a “copilărit în comunism”, s-a “maturizat în tranziție” și a devenit adultă în capitalism, România nu a fost un punct de sprijin, ci mai degrabă o lupă ce deforma realitatea din cauza lentilei de confuzie ce urma atâtor schimbări majore.Cartea aceasta este despre schimbarea oamenilor în bine și despre căutarea si alegerea binelui în mod conștient din nou și din nou și din nou, nu întotdeauna ca urmare a vreunui merit personal, ci ca o dovadă de iubire și recunoștință față de Ceva ce este mai presus de noi, care oferă un sens mai profund vieții și totodată repere puternice.

*

„Claudia Tanasescu este o scriitoare și o fotografă cu o voce autentică, o voce puternică și în același timp modestă, cu multe lucruri de spus pe care nu toți reușim să le articulăm cu voce tare și cu asumarea totală cu care o face ea. Cartea ei, “M-am întors acasă”, pe care am avut ocazia și privilegiul să o citesc înaintea lansării, are ceva aparte, ceva suprinzător, ceva unic, ceva vulnerabil și în același timp ceva profund uman și universal, așa ca și Claudia. Mă bucur că “M-am întors acasă” e în sfârșit gata să ajungă în casele, gândurile și inimile cititorilor. Îndrăznesc să spun ca e o carte menită să ne schimbe și să ne facă să ne autoprivim (mai) sincer.”

*

Detalii

Dimensiuni: 14,5 x 20 cm

230 pagini

25 fotografii color și alb-negru

Preț: 40 ron

Coperta față
Copertă spate

Cuvânt înainte

„Dincolo de întâmplări petrecute în timpul șederii în străinătate și după revenirea acasă, dincolo de întrebări retorice, căutări, amintiri, multe dintre ele dureroase, Claudia Tănăsescu ne lansează nouă, cititorilor, o provocare. În momentele de respiro dintre povestiri, autoarea se retrage, cu eleganță, din peisaj. Ne îndeamnă, parcă, să derulăm propriile noastre întâmplări și, mai mult, să le spunem cuiva. Fain joc, m-a prins! 

O altă bucurie: Claudia scrie (și) cu… smerenie. Da, ăsta e cuvântul. Într-un cotidian în care atitudinea modestă e considerată de prea multe ori o slăbiciune, „M-am întors acasă” devine, cu atât mai mult, o carte specială.”

Bogdan Munteanu

*

„Claudia Tănăsescu scrie și ilustrează un drum parcurs înapoi, înspre un sine uitat sau neglijat, cu gândul de a merge mai departe și de a se regăsi. Și ca să se regăsească scrie, caută printre amintiri și speranțe, surprinde imagini cu și despre ea, e avidă de adevăruri care să o întoarcă acasă. Și nu acasă în România, ci acasă în locurile ei cele mai frumoase și mai urâte, mai tandre, mai imprevizibile și mai protectoare.

Apreciez hotărârea Claudiei de a porni la drum spre sine însăși, spre dorințele și gândurile ei cele mai sincere și spre adevărata Claudia cu bune și cu rele. În imagini văd cu câtă sensibilitate a fost parcurs drumul ei înapoi (în trecut) spre înainte (în prezent).

Transmit tuturor cititorilor îndemnul de a găsi în autoarea acestor rânduri și fotografii un exemplu de forță și sensibilitate, de oprire în loc în vârtejurile de zi cu zi și de pus și repus întrebări precum: cine (mai) sunt eu? de unde vin și unde mă îndrept? unde-mi sunt rădăcinile? sau (mai) sunt sincer cu mine și cu cei din jurul meu?

Claudia Tănăsescu își reconstruiește o lume pe care era să o rateze mizând pe idei gata făcute, bine că s-a oprit la timp.”

Alina Calotă și Bogdan Botofei

Interior 1
Interior 2