Retrospectiva 2017

Când am început să adun fotografiile pentru această retrospectivă, mi-am dat seama cât de puține fotografii am făcut anul acesta, în comparație cu alți ani. Am simțit că ceva s-a schimbat în ceea ce privește fotografia pentru mine. Deseori am avut nevoie de o pauză de fotografiat. În puținele călătorii pe care le-am făcut, nici măcar nu mi-am luat aparatul cu mine. Cred că nu mă mai atrage să fotografiez orice, ci e timpul să lucrez la niște proiecte de mai lungă durată. Pe de altă parte, simt că trebuie să am o conexiune mai profundă cu ceea ce fotografiez, nu e de ajuns să fie doar frumos, bine realizat, etc.

Într-un fel, parcă nimic din ce-am făcut în fotografie nu mi se mai părea că mă reprezintă și am simțit că-mi vine să arunc pe geam toate fotografiile de până acum 🙂 Bineînțeles, nu am avut curajul să fac asta, dar cred că e timpul să trec la altceva. Și totuși, pentru a trece la altceva, este nevoie de timp, e un proces, nu poți sări la altceva peste noapte și nu poți merge înainte să închei proiecte și tendințe din urmă. Cam sub acest semn a stat din punct de vedere fotografic anul acesta. 

Majoritatea fotografiilor pe care le-am făcut anul acesta au fost în Timișoara. Am realizat și două expoziții pe tema aceasta în 2017 și cred că și acesta este un proiect sau o tendință care s-a încheiat- (re)descoperirea Timișoarei prin fotografie. Nu e vorba că nu o să mai fac deloc fotografii prin Timișoara, dar…probabil o să mă îndrept spre altceva. Deși am ceva idei, cred că e supriză și pentru mine 🙂  

Am continuat și seria de fotorgafii cu inimile Timișoarei, care a devenit un calendar pe 2018 (le găsiți la Bufnițe și eu mai am câteva, dacă vreți).

Iar uneori, nu a trebuit să merg prea departe pentru a fotografia, ci chiar acasă la mine a fost un loc unde se pot naște atâtea fotografii frumoase…dacă ești atent

Puținele călătorii pe care le-am făcut anul acesta au fost prin România și relativ aproape de casă. Nu mă mai atrage să călătoresc prea mult.

Un loc drag, munții Țarcu și stația meteo Cuntu, unde merg an de an măcar o dată:

Pișchia pe un ger teribil:

Maramureș, unde am făcut foarte puține fotografii, deși e un loc foarte promițător și renumit ca destinație fotografică

Am fost să văd câmpul cu narcise de la Zervești, narcise nu prea mai erau, ploua, iar ce m-a atras cel mai mult a fost o cloșcă cu pui 🙂

O călătorie minunată la Câmpul lui Neag și Retezatul Mic, unde nici măcar nu am avut aparatul cu mine. Poza de mai jos e făcută cu telefonul și e printre preferatele mele de anul acesta.

Și la Gărâna – Trei ape, unde am făcut o mini-serie pe tema apei și luminii, poate nu e nu știu ce, dar e și aceasta printre preferate.

Și acum ajung și la proiecte, serii fotografice, cursuri și alte idei…multe neterminate, observ.

În luna august am făcut împreună cu fetele care au participat la cursurile mele „30 de zile de autoportrete”, o serie de autoportrete tematice, zilnice. Pentru a face o poză în fiecare zi trebuie ceva disciplină, dar nu e doar asta. Prin fotografie poți descoperi și spune atâtea despre tine, mai mult decât o pot face cuvintele sau oglinzile sau analizele. Mi-a confirmat încă o dată că fotografia este așa un bun instrument de auto-cunoaștere și expresie personală, pe care o să-l mai folosesc și la alte ateliere pe care le am în minte (în genul workshopului Foto-explorator). Cred că prin autoportrete, care sunt diferite de un selfie, practic îți arăți adevărata față lumii…ceea ce este destul de scary de multe ori.

Mai jos sunt răsfirate pe podea fotografiile și textele pentru proiectul meu 35 de autoportrete, la care am tot lucrat anul acesta, dar pe care nu l-am terminat, deși sunt atât de aproape de final. Sper ca poate la anu să devină o carte acest proiect.

Înainte de Paște, la biserica unde merg eu de obicei s-a pictat turnul/cupola și am urmărit timp de o lună și ceva progresul lucrărilor. A fost o expereință deosebită, nu doar fotografic. Mi-ar plăcea să fac un video cu fotografiile, cred că se potrivește mai bine, dar asta rămâne o direcție pe care poate o voi urmări la anu.

Un alt proiect început, dar neterminat, este cu meșteșugarii și atelierele vechi ale Timișoarei, câte au mai rămas… Mi-ar plăcea să mai explorez domeniul acesta, deși oamenii se lasă destul de greu fotografiați. Pe lângă aceasta, mi-am dat seama că nu e bine să încep mai multe proiecte în același timp, pentru că pur și simplu nu pot să duc atâtea. 

Cred că ceea ce mi-a acaparat cel mai mult timpul și energia au fost cursurile foto pe care le-am ținut: cursul de inițiere în fotografie, workshopul de descoperire a Timișoarei prin fotografie și Atelierul de Foto-explorator.

M-am bucurat că am reușit cum pe finalul anului să lansez și un curs online, ceva ce îmi doream de mult să fac: Creative DiscoverYOU – un curs de auto-cunoaștere și expresie personală prin creativitate în sens larg (fotografie, scris, diverse activități creative)

Anul aceasta a fost deosebit și prin faptul că e prima dată când lucrez pe cont propriu, când fotografia a devenit și o meserie full time, ceea ce a schimbat ceva în felul în care mă raportez la ea. A fost un an greu și foarte solicitant din acest punct de vedere. Dar a fost o experiență foarte bună și am învățat multe lecții…

Unul din momentele preferate ale acestui an a fost tabăra de fotografie de la mănăstirea Găbud, unde am participat mai  mult ca organizator de data aceasta.

Acolo am realizat și un mic fotoreportaj despre Ocna Mureș și mi-am dat seama că mă atrage mult acest gen de fotografie. M-a ajutat mult să mă apropii de oameni faptul că am avut un aparat mai mic, mirrorless.

Am contribuit puțin și la un proiect foarte fain – MISC. Centru de arte diverse, care sperăm să devină un pol de inițiative și pentru fotografie în Timișoara.

Am încheiat anul nu cu fotografie, ci cu…muzică. După atâția ani, am reușit să mă reapuc de chitară, cu scopul precis de a putea cânta colinde de Crăciun. Chiar dacă am făcut greșeli, chiar dacă a fost obositor…A fost minunat! Și mi-a dovedit încă o dată, că deși atunci când creștem mari și pare că nu mai avem niciodată timp pentru așa ceva iar lucrurile acestea par neserioase, merită! Chiar merită efortul! Îți dau multă energie și curaj pentru alte lucruri și un sentiment așa de fain de… libertate. Așa că o să mai fac din astea 🙂 și  mi-aș dori ca prin ceea ce fac să-i încurajez și pe alții în direcția aceasta.

Închei anul cu multe idei de cursuri și proiecte noi, parcă e o perioadă așa de efervescentă…O să le mai anunț pe site, așa că dacă vă interesează,mai aruncați un ochi pe aici.

Iar fotografic,  închei cu o poză…neserioasă, dar care reprezintă pentru mine, cel puțin, creativitatea și toate darurile minunate pe care ți le aduce dacă îi faci loc în viața ta, dacă îți dai drumul să fii un pic mai trăznit.

Azi am auzit ceva fain, să nu ne mai urăm ca anul să fie mai bun, că anul e cum e, ci noi să fim mai buni… o urare pe care v-o transmit și vouă.