Motto: Beginnings are hard. Transitions even more so. David DuChemin – Visionmongers. Making a life and a living in photography.
In articolul lunar cu tema “Resurse si inspiratie” din mai ma intrebam ce am de spus prin fotografie (si scris). Nu cred ca am ajuns la un raspuns concluziv. Si cred ca e mai bine asa. Intrebarile astea sunt importante, la fel si cautarea raspunsurilor.
Intre timp doua dintre fotografiile mele au fost selectate pentru a participa la Salonul de fotografie – SAFO si a trebuit sa fac pentru catalogul expozitiei o descriere a activitatii si conceptiei mele ca fotograf…in 500 de semne. Spatii albe incluse! 🙂 In prima faza mi s-a facut gol in minte. Dupa cateva zile in care am distilat propozitii, am scris aceste 499 de semne, care, la momentul acesta, cred ca ma descriu destul de bine:
M-am simţit atrasă de fotografie de când mă ştiu, însă a fost întocmai ca acele comori pe care le cauţi pe drumuri întortocheate pentru a le găsi într-un final în curtea propriei case. De ce fotografiez, ce vreau să spun prin fotografie? Răspunsul îl caut încă. Dar cred că este vorba de a privi spectacolul lumii cu atenţie, cu inima şi mintea deschisă, cu veşnică curiozitate; înseamnă a căuta, a captura şi a împărtăşi esenţa acestei lumi, a lucrurilor care ne mişcă, în ciuda oricăror diferenţe.
Oricum, voi continua sa ma intreb si sa incerc sa dau un raspuns sincer la intrebarea ce si de ce fotografiez.
Si apropo de aceste intrebari, as vrea sa va impartasesc un discurs minunat al lui Voicu Bojan in cadrul TedTalks, din care citez (poate inexact): O fotografie buna depinde de pasiune, emotie, mister, munca, implicare. O fotografie buna se naste din asumarea unui “ce” (subiectul) si continua cu intrebarea “de ce”.
Pana una alta, intrebarile care ma framanta au ajuns pe un plan mai concret, adica cu ce imi platesc cheltuielile. Ce dezamagire, nu? Dupa discursuri poetice despre inspiratie, creativitate si urmeaza-ti visele la…casa la supermarchet si la panoul cu cheltuielile de intretinere. Caci acolo tragem linia, nu? Dar sa vorbesti despre bani (ups, chiar am spus cuvantul damnat) in arta, in fotografie, e cam de prost-gust, nu? Arta si banii par sa existe in planuri diferite. Sau daca faci ceva care se vinde, apar la orizont cuvinte de genul “comercial”, “compromis” . Ti-ai vandut sufletul si viziunea artistica. Cand spun ca vreau sa fiu fotografa, de multe ori primesc priviri asa un pic ironice, si faci nunti/botezuri (de parca ar fi ceva rau in a-ti catiga traiul asa). Sau poate sa se spuna cine ma cred eu sa vreau sa fac bani din fotografie cand sunt fotografi cu experienta care spun cat de greu e. Si apoi nimeni nu a auzit de mine ca fotografa. Ideea e ca la inceputul acestui an cand m-am apucat de fotografie am pornit acest site, am vrut sa fac ce imi place (atata timp cat imi vor permite economiile). De fapt, sa descopar ce imi place si sa fac asta (ceea ce nu e chiar atat de usor pe cum pare pt majoritatea oamenilor, ma includ si pe mine aici). Nu am avut un plan de afaceri, obiective si asteptari. Totul a fost improvizat, singurul criteriu a fost autenticitatea. Asta cautam. De la ce lucrez, la locul in care traiesc (de aceea m-am intors in Romania), la oamenii pe care ii am in jur, la mediul in care aleg sa traiesc. Alegeri, schimbari, uf, de ce nu pot fi mai simple?? Totul e asa de nesigur, ca oscilezi din culmea entuziasmului pentru ideile tale la neagra panica si disperare ca nu o sa reusesti niciodata….si ast ain aceeasi zi. Dupa cum zicea si David DuChemin, inceputurile sunt grele. Tranzitiile si mai grele.
Asa ca acum mi-am dat seama ca urmeaza o noua schimbare, o noua tranzitie. Zilele astea m-am oprit putin, am analizat la rece (am incercat 🙂 ce am facut pana acum cu fotografia si mi-am zis…nu e destul. Credeti-ma, nu e prea fain sa-ti zici tie insuti chestii din astea. Si apoi sa nu renunti, sa cazi in capcana self pity-ului sau a martirajului. Dar depinde apoi ce faci cu ele. Eu am decis ca pe langa acest site si ce am facut pana acum in aceste luni cu fotografia, o sa ma orientez si spre fotografia comericala si de stoc. In curand un nou site, lucru si la altfel de fotografii, am de invatat multe din nou…dar despre asta in curand.
Va las cu articolele care m-au inspirat luna aceasta:
– Un articol care cred ca surprinde dilema tuturor artistilor: 6 motive pentru care artistii esueaza in afaceri, printre care: Artistii vor sa creeze arta, nu sa conduca o afacere.
Cel mai adesea, in afaceri, la fel ca in viata, lucrurile pe care nu vrei sa le faci, sunt exact lucrurile pe care trebuie sa le faci pentru a reusi.
Ce te opreste sa mergi la tipa aia hot care sta la bar si sa-i dai numarul tau de telefon? Ce te opreste sa ii dai numarul tau de telefon unui tip simpatic de care-ti place pe tren? E acelasi motiv care te impiedica sa suni clienti potentiali si sa te prezinti. E acelasi motiv care te impiedica sa iti investesti economiile in propria afaere. E acelasi motiv care te impiedica sa iti lasi jobul si sa faci ce te pasioneaza cu adevarat.
– Un articol de Eric Kimcu un titlu care te prinde si te pune pe ganduri: “Validarea este pentru tichetele de parcare, nu pentru fotografie”, despre cat de importanta este aprecierea si validarea (acceptarea) din partea celorlalti si ce rol joaca asta in fotografiile pe care le facem sau cum judecam valoarea propriilor fotografii.
– Un articol de la The Modern Tog (un site cu foarte multe sfaturi utile pentru fotografi) despre scuzele pe care le invocam ca sa justificam de ce nu reusim sau nu am reusi ca fotografi (dar cred ca se aplica in orice domeniu). Eu recunosc ca mi-am spus cel putin o data (ok, de mai multe ori) mai mult de jumate din motivele de pe aceasta lista, plus altele: nu am un aparat destul de bun, sunt prea timida/introvertita/pesimista ca sa “go out there” si sa gasesc clienti, nu sunt destul de bun/la fel de bun ca…, mi-e frica ca nu o sa reusesc, nu o sa aprecieze nimeni ce fac, nu o s am aplateasca nimeni pentru ce fac si asa mai departe. Tu ti-ai spus vreodata aceste scuze si ai renuntat din start (sau pe parcurs) la a face ceva ce ti-ai dorit?
– Si daca vrem sa lasam scuzele in urma, iata un articol de Chris Guilbeau de pe site-ul sau Arta Non-conformismului, unde vorbeste din propria experienta despre pasii pe care sa ii faci daca vrei sa prnesti propria afacere. Imi place stilul lui direct si practic, iti da curaj, sau…scuzati expresia, un sut in fund 🙂 si te indeamna sa nu mai amani si sa-ti fie frica si sa iti iei o data ideile in serios si sa faci ceva!
Voi v-ati confurntat vreodata cu aceste dileme? Sau daca aveti sfaturi/idei practice despre cum le-ati depasit…sau nu 🙂 Mi-ar placea sa aud si parerea voastra.Puteti lasa un comentariu mai jos.
Multumesc. Pe curand 🙂
[green]Inscrie-te la Newsletter[/green] [blue] Like pagina mea de facebook[/blue]