Proiecte
City of light
Am început acest proiect după publicarea cărții „M-am întors acasă”, care a presupus și încheierea unui proiect foto cu autoportrete derulat pe mulți ani. Am dorit să fotografiez altceva și altfel. Mi-am îndreptat atenția din nou asupra Timișoarei, iar ca temă am ales lumina. Am fotografiat mai intens pentru acest proiect în anul 2023, când Timișoara a fost Capitală Europeană a Culturii, fiind inspirată de tema anului, lumina și motto-ul „Shine your light, light up your city!”, dar am incluls și câteva fotografii mai vechi, care se potriveau temei. Am realizat două expoziții, una în aer liber, pe Podul de fier, în 2024, alta la Bookfest, în 2025. Dacă nu le-ați prins, puteți vedea o selecție de fotografii pe site ->
M-am întors acasă
2012 – 2021
M-am întors în România în 2011 după ce am locuit aproape șapte ani în străinătate. Era greu de definit acest „acasă” – acasă nu doar ca loc fizic, ci ca trăire interioară. Au urmat ani lungi de căutare, revoltă, cădere, reconstrucție. Pe parcurs am fotografiat și am scris pe blog și asta m-a ajutat să-mi deslușesc mai bine drumul. Să zicem că e un proiect, dar sunt mai degrabă fărămițe din mine, pe care încerc să le adun într-o carte.
UPDATE: Vă anunț cu bucurie că am publicat cartea 🙂
Aici puteți vedea și o selecție de fotografii incluse în carte.
Înăuntru
Este un proiect fotografic realizat în lunile martie-mai 2020, primele luni de șoc ale pandemiei. O dată cu izolarea de ceilalți, de lume, de activitățile noastre obișnuite, am fost aproape siliți să ne îndreptăm spre înăuntru: al caselor noastre, al inimilor noastre. Fotografiile sunt realizate prin suprapuneri de imagini din interiorul apartamentului unde am fost izolată și din exterior, din imediata apropiere a blocului, perimetrul unde am fost limitată să mă mișc. Este o serie scurtă de 7 fotografii (în ultima vreme am început să fac proiecte mai concise) care explorează acest spațiu interior și trăirile sale, dorind totodată să transmită un mesaj de speranță. Fotografiile sunt însoțite și de o scrisoare.
Jurnal de noiembrie / The strangers project
Mi-am propus să dedic o lună fotografiei, luna noiembrie 2019. Am ieșit la fotografiat în fiecare zi (aproape), am făcut sute de fotografii și am încercat să merg în direcții noi pentru mine. Mi-am propus să mă apropii cât mai mult de oameni necunoscuți întâlniți pe stradă și să le fac portrete neregizate. Asta da, provocare! Cel puțin pentru un introvertit. A ieșit acest jurnal în fotografii al lunii noiembrie, un pic mai altfel.
Mama
2019 – 2020
Atât de aproape, atât de greu de fotografiat, totuși. Un proiect la care încă lucrez și caut portretul perfect.
Proiecte dedicate Timișoarei
După ce m-am întors în România, am început să umblu mult prin oraș și să fotografiez. Cred că îmi doream să redescopăr oraşul, să mă reconectez și reintegrez după lunga absenţă. La început am fotografiat la evenimentele culturale din oraș (nu erau prea multe), apoi pe străzi și prin cartiere, scene stradale, portrete, detalii de arhitectură. E un portret subiectiv al orașului, pe care l-am expus în diverse expoziții de fotografie de-a lungul anilor.
Inimile Timișoarei (2018 – 2019)
Poporul de piatră al Timișoarei (2015 – 2022)
Timișoara mea (2012 – prezent)
Proiecte documentare
2014 – 2018
Proiectele documentare pe care le-am făcut au fost realizate în cadrul unor tabere de fotografie organziate la Mănăstirea Găbud și Mănăstirea Țeț, unde am putut documenta viața călugărițelor (Viața la mănăstirea Țeț), viața oamenilor care trăiau în stânele și cătunele de lângă mănăstire (O zi din viața unei femei la stână) sau chiar viața unui mic orășel, Ocna Mureș, din apropierea Mănăstirii Găbud (Small city life). Am povestit despre experiența deosebită a acestor tabere aici și aici.
Timp de mai multe luni, în etape, am fotografiat procesul de pictare al bisericii ortodoxe Fabric Vest din Timișoara, în tehnica frescă – Working with the saints. A fost o experiență minunată – mai multe detalii în acest articol care include și un interviu cu unul dintre pictori: Cum să fotografiezi ce nu vezi.
Cititorii – primul meu proiect foto
2012-2014
Poate pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să citesc și să vorbesc despre cărți, am început să realizez portrete de oameni care citesc acasă sau în spații publice, în principal în Timișoara. La aceasta se adaugă un mic text din partea cititorilor despre o carte preferată sau cartea pe care o citesc în prezent. A fost primul meu proiect foto si poate cel în care am ieșit cel mai mult în afara zonei mele de confort pentru că am abordat străini sau oameni pe care-i știam puțin. A fost și o provocare fotografică să realizez portrete regizate în diverse contexte, unele chiar hilare.
Excelenta ideea despre cititori…bv!
multumesc, ma bucur c ava place 🙂 Mi-am propus ca pana la sfarsitul anului sa adun destule portrete pentru o expozitie. sper sa se intample 🙂
Am fost trista azi si atbtuaa ca degeaba incerc sa fac ceva in tara asta .. nu am cu cine. Dar am dat de imaginile tale si iar am prins curaj .. si ce daca suntem o tara de tristi tot am reusit sa zambesc! Am din nou dorinta de a mai posta un blog cu talent 100% romanesc. Tristete este dar mai este si speranta 🙂 si zambet