Taberele de fotografie organizate de Liga Studenților din Timișoara și Mănăstirea Oașa au deja o vechime de peste zece ani. De obicei se stă la o mănăstire și se umblă prin zonă pentru a face fotografii în genul documentar. Am fost și eu într-una dintre aceste tabere la Mănstirea Țețu și mi-a rămas la suflet, poate nu doar din motive fotografice. Anul acesta am participat din nou la o astfel de tabără la Schitul Găbud, de data aceasta mai mult ca și co-organizator, care e și acesta un rol fain, dar care de multe ori, cum am văzut și la cursurile foto pe care le mai țin eu, nu îți mai lasă așa de mult timp pentru fotografie în sine. Este un program foarte intens la aceste tabere, care începe de multe ori la 4-5 dimineața și se termină la miezul nopții. Taberele includ nu doar fotografie pe teren, analiză de portofoliu, prezentări și feedback, dar sunt și o cazie de a participa la viața mănăstirii.

Printre momentele furate pentru fotografie, au fost și cele din Ocna Mureș pentru a face un scurt foto-reportaj (prezentat în articolul anterior), dar și o dimineață cu un curcubeu răsărit printr epicături de ploaie și un apus pe dealul atât de fotogenic de deasupra mănăstirii, de unde se vede întreaga vale cu Mureșul și sate răsfirate, până la Cheile Turzii.

Poate părea evident, dar cred că de multe ori uit(ăm) că fotografiile bune nu se întâmplă pur și simplu, ci trebuie muncite. Și mai evident, pur și simplu trebuie să iei aparatul cu tine. Adică trebuie efort, trebuie să mergi împotriva confortului, a lenei, a somnului, a foamei, a frigului, a oboselii… Fotografiile de mai jos nu s-ar fi întâmplat dacă în dimineața aceea, trezită la șase, cu dureri de spate, după un somn întrerupt de cinci ore mi-ar fi fost prea lene ca să mai merg în cameră să iau aparatul, să fac un sprint cât pot eu de repede sus pe deal prin ploaie ca să prind curcubeul care a durat foarte puțin. Iar în momentele astea, nu ai timp să te gândești la reguli de încadrare, expunere și alte chestii tehnice, ci intră în funcțiune un… instinct fotografic, care se dezvoltă în timp cu multă practică, dar și studiu. Marele merit al unei astfel de tabere sau curs este că ești „cufundat” în fotografie timp de câteva zile sau mai mult, care se acumulează și lucrează în tine, contribuind la dezvoltarea acelui instinct, care de fapt nu ți-l poate (pre)da nimeni. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *