Relația mea cu fotografia e tare ciudată, dar cu siguranță o relație pe termen lung, probabil pe viață. Deși în ultimul an am fotografiat mai puțin și m-am îndepărtat de ea, acum spre sfârșitul anului, tânjeam să fotografiez, ca și cum mi-era dor de o persoană dragă, pe care nu am văzut-o de mult. Dar și eu m-am schimbat, și ea s-a schimbat. Nu mai voiam să fotografiez „ca înainte. Nu îmi mai plăcea cum fotografiez, dar nu știam cum altfel. Pe de altă parte, când toți facem mii de fotografii, când avem acces la fotografii din toată lumea și timpurile, când suntem bombardați zilnic cu mii de imagini, multe false și create artificial, când filtrele prestabilite transformă în mod magic orice fotografie într-una senzațională, oare cum să găsesc simplitatea și onestitatea în fotografie? Oare ne mai poate mișca fotografia?
De fapt, acestea sunt teme care mă preocupă de mai mulți ani. Am încercat să găsesc răspunsuri pe parcursul unei luni dedicate fotografiei – luna noiembrie. Până și asta a fost o provocare: cui îi place luna noiembrie?! O lună incertă, nici toamnă, nici iarnă, când oscilăm între zgribulire și așteptare cu frenezie crescândă a sărbătorilor sau măcar a unei zile însorite.
Acesta este un jurnal personal, în fotografii, al lunii noiembrie. Am ieșit la fotografiat în fiecare zi…aproape 🙂 și am făcut sute de fotografii (multe proaste) și am încercat să merg în direcții noi pentru mine. Deci să nu vă așteptați să vedeți la expoziție nici autoportrete, nici fotografii cu picături de ploaie melancolice și frunze colorate (deși nu e nimic rău în asta), nici măcar fotografii în genul celei de pe afiș. De data aceasta mi-am propus să mă apropii de oameni necunoscuți întâlniți pe stradă și să le fac portrete neregizate. Asta da, provocare! Cel puțin pentru un introvertit 🙂
Și încă ceva: mi-am propus să nu fac public pe internet nimic din ce am fotografiat pe parcursul acestei luni. Este o încercare de a mă desprinde de febra like-urilor, a scrolling-ului automat, dar și de a aduce fotografia mai aproape de oameni, în mod fizic. „Jurnal de noiembrie” este un îndemn de a ține fotografiile imprimate pe hârtie în mână, de a le simți, de a le duce acasă chiar. Chiar așa! Fotografiile vor putea fi vizionate timp de o săptămână la berăria Mayerhoff Brauerei, iar apoi pot fi luate acasă, gratuit, de cine dorește.
Și nu în ultimul rând, asta se leagă și de activitatea mea de ghid de turism. Îmi doresc ca prin acest tip de evenimente independente (ca și prin tururile ghidate) să atrag atenția timișorenilor, în primul rând, asupra cartierelor istorice ale Timișoarei și de a le stârni curiozitatea de a le explora. De data aceasta, vă invit în Elisabetin și nu puteam găsi un loc mai potrivit pentru expoziție decât o berărie care poartă vechiul nume al Elisabetinului – Mayerhoff.
Vă aștept cu drag!
Update:
În urma vernisajului, am făcut o galerie cu cele mai bune fotografii sub titlul The strangers project.
Și câteva poze de la vernisaj
One response
[…] scurtă durată, în care am fotografiat intensiv doar pe parcursul lunii noiembrie. A ieșit Jurnal de noiembrie, din care am extras fotografii pentru a ilustra articolul de față. Deși mi-am zis că nu mai fac […]