Cartea mea de debut „M-am întors acasă”, lansată în 2021 s-a epuizat de ceva timp și tot mi-am zis că o să mai scot un tiraj. Ca de obicei, spre finalul anului mă apucă o febră de a finaliza lucruri de pe acea listă lungă, așa că m-am pus la treabă. Cu această ocazie am recitit-o în întregime, pentru prima dată de la lansarea ei. A fost emoționant. Sincer, nu mă așteptam. E adevărat că acum aș scrie altfel: nu aș da atâtea explicații, aș lăsa mai mult să vorbească întâmplările în sine sua poate nu aș mai scrie deloc această carte acum. Dar știu că am scris cât am putut de bine la momentul respectiv și nu mi-e rușine cu ea în prezent. Ediția a doua e diferită: nu mai are fotografii (din motive de costuri) și e cam cu 3000 de cuvinte mai scurtă, asta pentru că am simțit nevoia să o mai „aerisesc”. Îmi place acest nou look 🙂 Cartea se găsește online și fizic în librăriile Cărturești și local, la Timisoara Souvenir Station.
Cu ocazia asta am organziat și un eveniment de relansare la Cărturești Mercy, o discuție pe tema „Cum să (nu) scrii un memoir?”, în care le-am avut alături pe scriitoarele emergente Gabriela Rus și Olivia Sedlatsek.
Iată ce au spus și alți scriitori despre carte:
„Ceea ce m-a cucerit la cartea Claudiei nu e doar experiența interiorizată a străinătății, etapele formatoare din Italia, Cehia, Belgia sau întâmplările tragi-comice ori elegiace ale revenirii, descrise atât de natural, de pitoresc și de viu încât parcă le vezi aievea, nici opțiunea ei pentru un anume acasă într-o lume a nomadismului și loialităților pasagere, cât sinceritatea dezarmantă a scriiturii: onestitatea ei caldă, pe alocuri auto-ironică, deschiderea totală către cititor, smerenia profunzimii. Genul de carte care te schimbă citind-o, pentru că descoperi în autoare o prietenă cum îți doreai de mult.” (Andreea Sepi)
„Dincolo de întâmplări petrecute în timpul șederii în străinătate și după revenirea acasă, dincolo de întrebări retorice, căutări, amintiri, multe dintre ele dureroase, Claudia Tănăsescu ne lansează nouă, cititorilor, o provocare. În momentele de respiro dintre povestiri, autoarea se retrage, cu eleganță, din peisaj. Ne îndeamnă, parcă, să derulăm propriile noastre întâmplări și, mai mult, să le spunem cuiva. Fain joc, m-a prins!” (Bogdan Munteanu)
Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost prezenți, ați cumpărat cartea, mi-ați scris păreri despre ea și ați vorbit despre ea și altora. Pe curând, cu altă carte, sper 🙂
