Dragă cititor / cititoare,
Mărturisesc că sunt o scriitoare de jurnale de modă veche. Primul jurnal l-am început pe la 12-13 ani și de atunci am tot scris. Ca orice introvertit tipic, jurnalul era, într-un anume sens, prietenul meu cel mai bun (alături de cărți), refugiul meu, partenerul de conversație și locul unde mă întâlneam cu mine însămi. Nu m-am gândit niciodată că voi face publice jurnalele mele, dar atunci când am început să scriu blog sau prima mea carte, jurnalul a fost sursă de inspirație, fântâna de cuvinte și totodată, atelierul meu literar.
Cartea aceasta este un jurnal editat, care conține o selecție din jurnalele scrise de mână, în agende, pe parcursul anului 2025. Unele însemnări erau prea personale și nu mă simțeam confortabil să le fac publice, altele erau prea particulare și ar fi necesitat multe explicații suplimentare. Pe de altă parte, dacă aș fi inclus în această carte chiar tot ce am scris în jurnal, credeți-mă, ar fi fost prea lung, plictisitor, repetitiv și irelevant.
Totodată, pe alocuri mi-am luat libertatea de a formula mai bine sau dezvolta însemnările din jurnal. De multe ori mâna nu ține pasul cu mintea mea, așa că scriu doar scurte notițe, atât cât să fie o ancoră pentru memorie. Pentru variație de ton și formă, am intercalat printre jurnalele lunare și două articole de călătorie, două jurnale de lectură mai ample și, la final, retrospectiva anului 2025. Veți recunoaște, prin contrast, altă voce a mea, diferită de cea din jurnal.
Am ales ca jurnalul de față să aibă predominant o tematică literară, deoarece cărțile și scrisul ocupă o mare parte din timpul și energia mea, dar însemnările sunt foarte variate: de la programul zilnic la revelații despre sine, de la gânduri despre procesul creativ la îndoieli legate de tot ce fac, de la muncă la detalii și întâmplări cotidiene, de la încercări de a mă îndrepta la mici vanități, de la bucurii la întrebări fără răspuns, căderi, vise și dureri, de la citate înțelepte la repetiții obositoare. Ca orice jurnal, este, în primul rând, foarte sincer, așa cum încerc să fiu atunci când vorbesc cu mine însămi și adevărul e că mă înfior puțin când mă gândesc că va fi citit de cineva, dar fie…
A, și era să uit: titlul cărții este inspirat de scena finală din filmul „Zorba Grecul”, care se regăsește într-o însemnare din jurnal. Vă las să o descoperiți.
—
Rândurile de mai sus sunt din introducerea cărții „Învață-mă să dansez”. M-am bucurat să întâmpin sosirea primăverii, ziua femeii și totodată aniversarea de 14 ani a blogului meu, cu lansarea acestei cărți la care am muncit intensiv în iarna aceasta pentru a transcrie și edita jurnalele de anul trecut. De fapt, am început să transcriu și să public pe blog în formă brută jurnalele din primele luni ale anului – o temă pe care mi-am dat-o pentru 2025. Îmi place să lucrez la proiecte literare de acest fel, care se întind pe minim un an, pentru că astfel îmi concetrez timpul și atenția în scris.
Am ales să public independent această carte pentru că știu că un jurnal și-ar fi găsit cu greu locul spre publicare la o editură (în general e greu să publici, dar un jurnal cu atât mai mult) și nu voiam să petrec cine știe câți ani tot depunând manuscrisul și așteptând răspunsuri în van. Simt că nu mai am timp. Și dacă e o carte, un text care cred că merită să existe, voi mai publica independent, deși are multe minusuri. Și eu mă întreb de multe ori despre acest „merită” – cine stabilește ce merită? Nu e o aroganță, o lucrătură a ego-ului, să scriu despre mine, să public pe cont propriu? …să mai cred că și alții ar fi interesați să citească 🙂 Da, poate, dar sper să reușesc să mă feresc de această capcană, în care, până la urmă, poți cădea și dacă ești publicat de o editură. Dacă eu nu am discernământul, mă bazez că cei apropiați mă vor trage de mânecă și mă ghidez totodată după feedback-ul vostru, al cititorilor. Adevărul e că această decizie de a publica independent, tocmai pentru că e lipsită de validarea unei „autorități”, pentru că port singură răspunderea cărții, a existenței ei, îmi trimite valuri de anxietate prin tot corpul. Dar încerc să merg înainte, pentru că… merită 🙂
Lansarea cărții a avut loc la Centrul de Proiecte Parter în 10 martie 2026 și a fost urmată de un atelier de scriere creativă. Vă mulțumesc mult celor care ați fost acolo, celor care ați cumpărat cartea și mi-ați dat feedback cu privire la ea… și întotdeauna vă mulțumesc pentru susținere! O carte nu poate exista fără cititori 🙂
Las câteva imagini de la lansare.
