Proiecte pe 2012. Proiect #1 “Cititorii”

Intotdeauna mi-au placut rezolutiile de anul nou (de fapt, rezolutiile in general). Dar de cate ori am abandonat incet incet aceste proiecte bine intentionate sau nici macar nu le-am inceput? Mai ales cand sunt proiecte care nu tin de supravietuire, ci de a face ceva pentru noi insine, a ajuta pe altii sau a face ceva creativ. Ele insa nu mor definitiv, ci raman in memoria noastra pe acel raft prafuit cu dorinte neimplinite si produse ale imaginatiei, tot mai incarcat pe masura ce anii trec, in asteptarea asa zisului “moment potrivit”, adica pentru atunci cand nu o sa mai fim asa obositi sau asa ocupati, pentru cand o sa vina primavara (sau vara), pentru cand o sa fim mai energetici sau o sa mai slabim, pentru cand ne vom invinge timiditatea, apatia sau depresia sezonala, pentru cand o sa avem destui bani ca sa cumparam acel aparat foto profi, pentru cand o sa avem un partener, pentru cand o sa lasam serviciul si uite asa trec anii.

Unul dintre proiectele fotografice pe care vreau sa le realizez anul acesta, si de aceea va si spun de el, imi sunteti martori 🙂 este

Cititorii

Ce, cum, de ce?

Proiectul va consta in portrete si povesti ale cititorilor, adica oameni care citesc, fie ca imi sunt prieteni sau necunoscuti, scriitori, oameni din mediul literar/artistic, ca sunt copii sau bunici, ca citesc in cafenele sau la ei acasa, ca citesc romane sau carti de povesti, benzi desenate sau sf-uri. Ideea este de a explora universul celorlalti cititori. Cititul este prin definitie o actiune solitara, insa cartile, ce simtim cand citim o carte buna, sentimentul pe care-l avem cand o carte ne prinde in universul ei, ne leaga pe noi, cititorii.

Insa acesta este doar un nivel al proiectului. Este si un mic experiment social. Incercand sa fotografiez necunoscuti, incerc sa traversez barierele pe care le simtim  in a ne conecta cu ceilalti. Aceste bariere sunt politetea, frica de ridicol, frica de respingere (sau pur si simplu frica), individualismul, indiferenta sau izolarea in care am fost obisnuiti sa traim. Totodata, cred ca sunt atatea povesti chiar in mediul nostru apropiat si asa-zis cunoscut, care merita sa fie fotografiate si spuse. Nu cred ca trebuie sa mergem la capatul pamantului sau in comunitati exotice sau marginalizate pentru a gasi subiecte de fotografiat.

Si nu in ultimul rand, mie întodeauna mi-a plăcut nu numai să citesc, dar şi să vorbesc despre cărţi, să primesc recomandări de cărţi bune, deşi unele cărţi vin la noi doar la momentul potrivit, parcă ne “cad” in mână, pur şi simplu, pentru a ne scutura sau a ne produce acele revelaţii în urma cărora o carte ne rămâne pentru totdeauna aproape de suflet, ca o persoană importantă din viaţă, cu care ne-am intersectat “întâmplător”. Aşa că scopul acestui proiect este şi de a afla despre carti bune şi a le împărtăşi cu ceilalţi. Şi de ce nu, acum când cititul pe internet aproape că a înlocuit cărţile, aş dori să vorbesc prin intermediul fotografiilor cu cititori despre experienţa şi ritualul de a deschide o carte, de a te cufunda în universul ei pagină cu pagină, de a o simţi fizic, palpabil în mână, de a o regăsi pe noptieră, în geantă sau în bibliotecă.

Sper ca pânăla sfârşitul acestui an să prezint o serie de portrete de cititori, însoţite de gânduri-rânduri din partea cititorilor. Primul portret din serie este Cami şi cartea “Mr Vertigo” de Paul Auster. Textul pe care l-a scris pentru a însoţi fotorgafia face referire la prima frază din roman, care te prinde şi nu te mai lasă: “Aveam 32 de ani când am mers prima oară pe apă alături de Walt the Wonderboy“

Sunt asa de curioasa sa vad ce oameni si carti voi intalni. Cine stie, poate te voi intalni si pe tine, care citesti aceste randuri!