Mici diferente si proiecte neterminate

Dupa cum spunea Vincent Vega (jucat de John Travolta) in Pulp Fiction intr-unul din superbele dialoguri din film: But you know what the funniest thing about Europe is? It’s the little differences. I mean, they got the same shit over there that we got here, but it’s just…it’s just, there it’s a little different. Cum ca olandezii pun maioneza pe cartofii prajiti in loc de ketchup, sau ca Big Mac-ul se cheama in Franta Le Big Mac iar hamburgerul Quarter Pound with Cheese e Royale with Cheese din cauza sistemului metric (?!), ca in Amsterdam politistii nu au dreptul sa te perchezitioneze sau ca in Paris poti sa-ti cumperi o bere chiar si la cinema sau la McDonalds (spre deosebire de America).

Asa am ajuns si eu in Belgia sa ma uit uimita la aceste mici diferente: ca femeile nu poarta ciorapi lungi iarna in cizme, ba mai umbla si in balerini, si asta poate e legat de faptul ca de mici copiii sunt purtati in pantaloni scurti in spate pe biciclete cand mai si ploua afara (si nici macar nu au auzit de “Inchide geamu, sa nu traga curentu’ copilu’ “), ca umbrelele au cea mai scurta durata de viata aici, ca duminica toate metrourile si trenurile sunt pline de cercetasi, ca in ciuda convingerii adanc inradacinate si des afirmate cu lehamite in Romania ca noi posedam cei mai neprietenosi vanzatorii si cea mai groaznica birocratie, Belgia este un candidat serios la locul intai, la fel si gropile din trotuare (impreuna cu colegii mei de acolo am inventat termenul de customer carelessness, si am fi putut aduna o Enciclopedia Britannica de intamplari in sprijinul acestei afirmatii), ca si acolo se fura, ca nu au perdele la ferestre, ca fiecare oras/strada/gara are trei denumiri, cate una pentru fiecare comunitate ligvistica din Belgia (de ex: Bruxelles – in franceza, Brussel – in flamanda, Brüssel – in germana, plus denumirea in engleza: Brussels) si nimeni nu se mai gandeste ca le e amenintata identitatea nationala din cauza unor placute bilingve, ca, asa cum spunea Bill Bryson in cartea lui “Neither here nor there” la care am ras non-stop: “The Flemings can’ stand the Walloons and the Walloons can’t stand the Flemings, but when you talk to them a little you realize that what holds them together is an even deeper disdain for the French and the Dutch.”, ca suvenirurile cu Manneken Piss (adica simbolul Bruxelles-ului – baiatul care se pişă, scuzati limbajul, dar chiar asta face de ani de zile) sunt mai mari decat insusi Manneken si asa mai departe.

Dar poate ca ce m-a uimit cel mai tare, din punct de vedere vizual – si de aceea am inceput o serie fotografica pe aceasta tema – au fost obiectele pe care oamenii si le pun in ferestrele cu sau fara perdele. Am vrut sa denumesc aceasta serie “From the outside” pentru a sugera nu doar pozitia de privitor din exterior, dar si de strain, de outsider. Cand vorbesc de decoratii in ferestre, sa nu va ganditi la flori, ci am vazut statuete, corabii in miniatura, bibelouri, caschete, papusi, palarii, vaze, jucarii, si pana si colti de fildes !! Ce este si mai interesant este ca ele sunt indreptate cu fata spre exterior, deci sunt destinate privitorilor de pe strada, ci nu locuitorilor caselor. Nu as vrea sa dau o interpretare simplista, insa e clar ca obiectele de care ne inconjuram ne reprezinta. Asa ca uneori treceam pe langa ferestre si ma gandeam oare ce spun aceste obiecte despre oamenii care locuiesc acolo? Este o intrebare pe care o las deschisa, si va las si pe voi sa va imaginati povesti.

Acesta este insa un proiect neterminat, deoarece intre timp am plecat din Belgia. Dar ca sa fiu sincera pana la capat, asta e doar o scuza. Acesta e unul dintre acele proiecte de care nu m-am tinut cu destul de multa seriozitate si incredere. Cred ca mi-am dovedit (si cu aceasta ocazie, daca mai era nevoie de inca o dovada in acest sens) ca este atat de usor (poate ca tine de natura umana, pe care o simt de cate ori imi zic ca trebuie sa merg la sala) – sa imi spun azi ploua, azi sunt obosita dupa serviciu, azi nu am chef de foto si sa treaca timpul si o idee buna sa nu vada niciodata lumina zilei. La un moment dat mi-a trecut prin minte sa realizez un proiect foto+desen+scris care se cheama “Mic tratat de idei nerealizate”. Din ce am vorbit cu mai multi oameni pana acum, as avea material cat pentru o enciclopedie. Insa deocamdata si acest Tratat asteapta in sertarul cu idei momentul oportun, sa vedem daca va veni.

Intrebare: M-as bucura daca ai vrea sa-mi impartasesti o idee grozava pe care ai avut-o, dar nu ai pus-o niciodata in practica. Multumesc 🙂