Ca să continui în spiritul articolului de mai înainte, cu poze „pur și simplu”, am văzut că încă mai am fotografii de anul trecut, „furate” în momente scurte dintre alte momente ocupate, de care nici nu m-am atins și nici nu m-am mai uitat la ele. Așa ceva chiar că nu mi s-a mai întâmplat. (Cum e vorba aceea, viața e ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să îți faci planuri mărețe, la fel și cu fotografia la mine în ultima vreme, se pare). M-am hotărât să le scot la lumină. Deci va urma o serie de fotografii „recuperate” din urmă.
Chiar dacă acum e aproape vară, vin cu iz de toamnă dintr-unul din locurile mele preferate, unde revin an de an și tot scriu despre el și-l fotografiez – Herculane. De fapt, nu stațiunea în ruină (de care mi-e drag oricum, pentru că am atâtea amintiri de acolo) ci munții Cernei și Mehedinți, superbi, mai ales primăvara și toamna. Aici Cheile Țăsnei.
