Tag Archives: Bruxelles

Adio Bruxelles

“We shouldn’t be afraid of leaving things behind, because what is really important always stays with us. Even when we don’t want to” (dialog din filmul Mine Vaganti)

Zilele astea se implineste un an de cand am plecat din Bruxelles, asa ca reiau un text pe care l-am scris atunci, cu inima stransa si cu multe sentimente contradictorii inaintea plecarii.

"Bruxelles"

"nori"

E greu sa lasi ceva in urma, fie ca sunt locuri, oameni, joburi, relatii. Poate ca cel mai greu este sa spunem ramas bun, care de multe ori e un adio, oamenilor din viata noastra (sau oare e mai greu sa spui adio unor obisnuinte, chiar si atunci cand stim in stafunduri ca (ne) fac rau?). Poate ca de multe ori ne agatam de oameni pentru ca ne agatam de fapt de sentimentele noastre. Poate pentru ca ne dau iluzia sigurantei si sensului. Poate pentru ca orice schimbare implica o zguduire, o pierdere (si de sine) si e dureros si mai ales atat de nesigur drumul in fata. Asta imi aduce aminte de ce scria Dan Lungu, ca “Avem o singura viata, insa mai multe morti”. (in cartea “In iad toate becurile sunt arse”)

Ma gandesc la toate astea pentru ca sunt cu o zi inainte de a parasi Bruxelles-ul definitiv, dupa ce am locuit trei ani si jumatate aici. Si acum e momentul sa spun adio la cursurile de franceza, incercarile nereusite de a diferentia é de è, duminicile lenese si ploioase cu pain au chocolat, trudind asupra ziarului Tribune de Bruxelles in compania dictionarului scolar Francez-Roman, plimbarile pe soare si ploaie in parcul Cinquantenaire, plangerile nesfarsite despre vreme si birocratie, excursiile ieftine de weekend prin Europa la mai toate destinatiile ryanair, al 9lea job, plimbari lungi cu bicicleta prin padurea La Cambre si Tervuren, sentimentul de a fi un strain, bariere culturale si lingvistice, singuratate, consumerismul la cote maxime, beri grozave, sentimentul ca am adus o mica diferenta in vietile catorva oameni, pe care acum ii las in urma, schimbari, curaj, yoga, masti vesele, pierdere si descoperire de sine, iubire, conversatii adevarate, cativa oameni care au avut un impact foarte mare asupra mea si m-au si ajutat mult, neliniste, heartbreak, concerte si festivaluri de muzica, proiecte noi, proiecte neterminate, piata de vechituri Jeu de Balle, pita fierbinte umpluta cu branza feta care se topeste, masline picante, ceapa murata si rosii uscate de la familia de marocani din Marche du Midi (inca mai salivez), regasirea pasiunii pentru fotografie, disciplina, decizii…

Cat despre fotografii, au fost facute de la etajul superior al Parking 58, o parcare cu 10 etaje din centru, unde am vrut sa merg de cand am ajuns in Bruxelles. Asa ca in ultima mea zi aici am vrut sa bifez de pe acea lista cu locuri de vazut macar asta (desi acum cand plec imi dau seama ca mai sunt atatea locuri pe care as vrea sa le vad in Bruxelles).

(Si un alt Goodbye pentru Bruxelles aici)