Monthly Archives: December 2016

Retrospectiva 2016 în fotografii

Deja a devenit tradiție această retrospectivă în fotografii a anului, iar astăzi, în timp ce selectam fotografiile pentru 2016, mă gândeam că nu reflectă decât o foarte mică parte din ce am trăit în 2016 și nici pe departe nu exprimă cât de plin de lucruri… „mari” a fost acest an. Mari nu în sine, ci mari pentru mine, în sensul că mi se părea că acelea sunt limitele mele. Nu o să povestesc prea mult despre asta acum pentru că va urma (curând, sper!) un articol cu multe cuvinte și fără poze (și acesta devenit o tradiție) despre cuvântul anului 2016 – inimă – un pretext pentru a analiza ce am făcut, ce am învățat, cum am crescut și în anul acesta.

Pe de altă parte, mi se pare că totuși sunt așa de puține fotografii comparativ cu momentele pe care aș fi vrut să le păstrez sau împărtășesc cumva, chiar și în forma aceasta, a fotografiilor. Simt că aș vrea să fac și altfel de fotografii, pentru momentele acelea, „in between”, care nu par importante.

Dar să încep, în ordine cronologică.

Chiar la începutul lui ianuarie 2016, am făcut o mică excursie la cetatea Șoimoș, în ideea de a ne mișca puțin după zilele de sărbători. Primul contact cu gerul și cu detaliile naturii, spre care mi-am îndreptat tot mai mult aparatul în ultimii ani.img_0074

img_0092  Tot în ianuarie, de câțiva ani, se desfășoară concertul de colinde gospel organizat de Asociația Culturală TGP (Timișoara Gospel Project) la Biserica reformată din Maria, unde publicul este invitat să cânte împreună cu muzicienii. img_0140O zi cu ploaie de ianuarie când am văzut Piața Libertății altfel

img_0808La începutul lui februaie am mers în căutarea iernii. Și am găsit-o, într-o drumeție pe vârful Padeș din Munții Poiana Ruscă

img_0908 img_0891În martie am văzut ceva ce nu am mai văzut până acum, o pădure plincă de ghiocei, în zona Poiana Mărului

img_1003Și deși credeam că primăvara a venit definitiv, am mai prins ceva zăpadă pe vârful Muntele Mic, împreună cu o păsăruică curajoasă și foarte cântătoare.

img_1319În aprilie am ajuns pentru prima dată într-un loc unde voiam să merg de mult, La Mănăstirea Găbud. Minunat!

img_1565 img_1578Și tot în aprilie nu puteam rata nici eu cel mai fotografiat loc din Timișoara, parcul cu lalele.

img_1748În aprilie s-a întâmplat și unul dintre acele „lucruri mari” de care spuneam la începutul articolului, am ținut primul meu curs de fotografie, cu FOARTE mari emoții. Dar a ieșit bine, cel puțin așa au spus participanții, ceea ce mi-a dat curajul să continui,

img_1391La începutul lui mai am fost la Lindenfeld, am prins o ploaie teribilă, dar și niște peisaje și întâmplări minunatein-biserica-din-lindenfeld

img_1939O altă tradiție pe care încerc să o păstrez este să ajung în fiecare an la Herculane în mai (și încă o dată toamna). Primăvara este în plină floare în Munții Cernei și Mehedinți în luna mai. Anul acesta am ajuns pentru prima dată pe Vârful Arjana, am revăzut satul Dobraia cu căpițele sale, ne-am întâlnit cu căluți lăsați liber la păscut și cu oi curioase și am dormit la cort, in the middle of nowhere. Și am ajuns din nou pe Ciucarul Mare, pe Clisura Dunării. Trebuie să recunosc, printre cele mai faine momente ale anului. De aceea, primesc și mai multe poze în retrospectivă.img_2121

img_2078  img_2174-web img_2071 img_2076

img_2336În iunie am ținut un nou curs foto, Timisoara City Photo Tour pe parcursul căruia am fotografiat și am descoperit orașul. Cu ocazia aceasta mi-am exersat pentru prima oară și nou dobândita, cum să-i spun, calificare? Oficial, da, sunt ghid de turism, dar e mai degraba o pasiune pentru Timișoara și poveștile ei. Iarăși alte MARI emoții, dar și experiențe frumoase.

13415426_1462481237098994_1223344692838670431_o13403349_1462474943766290_8251852136680054480_oÎn iulie – un alt lucru mare – eu care mă gândeam că nu știu să mă port cu copii, am ținut un curs foto pentru copii la școala de vară a asociației Casa Însorită. Iarăși alte emoții, multe învățături și…distracție cu copii :)img_3856

img_4035 În iulie, ne-am strecurat printre ploi și coduri galbene-portocalii și am ajuns pe Parâng, Transalpina și Mănăstirea Oașaimg_4474img_4480img_4525-web

În august m-am căsătorit! (fără poze de data asta). Că tot vorbeam de lucruri mari :) Și pentru prima dată după aproape cinci ani (de când m-am întors în România) am călătorit din nou în străinătate…și nu mi-am luat aparatul foto. Credeam că mi-am pierdut gustul pentru călătorii, dar cred că atâtea lucruri noi am descoperit și făcut în Timișoara și România în ultimii ani încât nu mi-a mai rămas energie și nici curiozitate, recunosc, pentru a descoperi alte locuri. Interesant, atât pot spune deocamdată.

La sfârșitul lui septembrie am ajuns din nou la Mănăstirea Găbud. Am scris mai mult despre asta aici

img_6145   În octombrie am ținut din nou un curs foto, credeam că emoțiile vor fi mai mici, dar nu, doar cred că am început să mă obișnuiesc cu ele.img_6580p2850795După cum spuneam mai devreme, o altă tradiție este ieșirea de toamnă la Herculane. Atâta frumusețe. Fără cuvinte.

img_6866 img_6901La sfârșitul lui octombrie am ajuns și la vestita Fundătura Ponorului. Vremea nu a prea ținut cu noi, dar ne-am promis că o să ne întoarcem cu corturile la vară.

img_6994-webȘi anul acesta am continuat să umblu prin oraș de dragul de a descoperi detaliile mai mult sau mai puțin cunoscute și văzute ale Timișoarei. Sincer, asta este printre activitățile mele preferate și nu am reușit să o fac pe cât mi-aș fi dorit, am fost foarte prinsă cu alte proiecte. Dar asta aș vrea să fac mai mult anul următor.

img_7117Și în aceste explorări ale Timișoarei am început să observ cât de multe inimi sunt prin oraș, așa că am început un mic proiect pe această temă.

img_7187 img_7198Am văzut inimi și în forma frunzelor sau a copacilor…

img_7258 img_7169Căutând poze pentru decembrie, am găsit pe calculator un folder denumit chiar „stuff”, deci să vedem ce am adunat în decembrie acolo:

o vizită la Bobda, la biserica impresionantă, aproape dărâmată și năpădită de vlăstăriș și buruieni, construită de un baron local, cu istorie tristă,

img_7281…un apus chiar de la fereastra mea din sufragerie

img_7238… o inscripție pe o scoarță de copac

noi

…proiectul plin de suflet al voluntarilor de la Asociația Look Inside prin care au oferit cadouri de Crăciun unor familii sărace. Nu vreau să postez poze cu aceste familii din discreție față de situația lor, dar cred că cu fiecare astfel de întâlnire am devenit mai recunoscătoare pentru tot ce am. Și am văzut  pe chipurile oamenilor ce bucurie este să dăruiești. Înorice caz, Asociația Look Inside, voluntarii de acolo și toate proiectele lor sunt o permanentă sursă de inspirație pentru mine.

img_7896…un târg de Crăciun la biserica din Fabric (lângă Fabrica de bere), unde merg de câțiva ani și unde am început să mă simt tot mai mult acasă. Aici am descoperit o comunitate faină în care încet încet am început să mă integrez și eu, cu bucurie.

img_7328 Închei anul cu planuri. Pentru un nou curs, pe care visam de mult să-l țin. Cu ocazia aceasta am făcut și câteva fotografii pe tema cunoașterii de sine, pe care aș vrea să le includ în acea carte despre care tot vorbesc de câțiva ani și care sper să se materializeze în 2017.

curs-foto-explorator-web

Și o surpriză, o mică poveste pe care am scris-o în cadrul proiectului Privește Orașul a fost ilustrată de Sorina – www.vazelina.ro

Poveste Clau - Ilustratie de Sorina+Vazelina

Ne vedem în 2017. La mulți ani!

 

Foto-explorator al lumii interioare

curs-foto-explorator-web

Creativitate      Exprimare    Autenticitate           Împărtășire     Conectare la sine    

Joacă           Reflecție        Acceptare     Auto-Explorare      Perspectivă nouă   Energie

Conexiune cu ceilalți            Imbold

 

Ce este?

Așa as descrie în câteva cuvinte acest curs. De fapt despre ce este vorba? Este un curs de auto-explorare/auto-cunoaștere prin intermediul creativității. Instrumente vor fi fotografia, imaginile, scrisul și alte exerciții creative, cu ajutorul cărora vom explora câteva teme importante din viețile noastre.

Pare un curs mai „flu-flu”, nu-i așa? :) De fapt este un curs foarte personal, în care am pus mult din experiența mea din ultimii ani în ceea ce privește exprimarea creativă și conectarea autentică la sine și la ceilalți, pe care am dorit să o împărtășesc și cu alții în speranța că le va fi de folos, cum mi-a fost și mie.

Cursul va dura patru săptămâni, cu câte o întâlnire săptămânală de aproximativ 3 ore și jumătate. Fiecare întâlnire va fi structurată în jurul unei teme, după cum urmează:

Tema 1: Cine sunt eu?

Aici vom explora prin câteva exerciții inedite de fotografie, scris și de grup: cum te vezi pe tine însuți, cum te văd ceilalți, ce spun imaginile pe care le creezi despre tine. Cunoaște-te pe tine însuți este un dicton care a preocupat oamenii dintotdeauna, dar transpus în viețile noastre, nu e întotdeauna așa de simplu. Unul dintre cele mai grele subiecte de fotografiat, suntem chiar noi înșine, și aici nu mă refer la o imagine fabricată, gen selfie.

Tema 2: Ce îmi doresc?

Toți ne dorim multe lucruri, iar ce ne dorim spune ceva despre noi și ne direcționează acțiunile zilnice și pe termen lung. Dar este greu uneori de cunoscut dorințele care contează cu adevărat. În cadrul acestei teme vom fotografia mai puțin, dar ne vom juca cu imagini și cuvinte, vom desena și vom visa cu ochii deschiși.

Tema 3: Ce muncesc?

Munca ne ocupă o mare parte din timpul și energia noastră, așa că în cadrul acestei teme vom explora întrebări precum: Care sunt talentele tale? Le folosești în munca pe care o faci acum? Ce muncă ți-ar plăcea și ți s-ar potrivi? Cum acționezi acum în această direcție? Ce te împiedică și cum depășești piedicile? Deși sunt teme serioase, aici cred că tema fotografică este cea mai distractivă, iar exercițiile creative pline de revelații.

Tema 4: Încotro?

La ultima întâlnire aducem laolaltă tot ce am descoprit în săptămânile anterioare prin intermediul unei expoziții foto mai deosebite. De asemenea, privim spre viitor, tot cu ajutorul cuvintelor și imaginilor, folosite creativ.

Teme de casă:

La finalul fiecărei întâlniri veți primi și o temă de casă, în general constând în fotografie, pentru a continua explorarea și pe cont propriu.

Ce primesc?

  • La finalul cursului veți primi un ebook (în format electronic, pdf) care cuprinde toate temele discutate la curs, cu exemple, ilustrații și exerciții.
  • Pe parcursul cursului vom avea și un invitat care ne va împărtăși experiența sa pe această temă, ca inspirație.
  • Voi crea un grup online privat unde puteți să vă împărtășiți temele, exercițiile, să vă inspirați unul de la altul și, de ce nu, să continuați și după terminarea cursului.
  • La sfârșitul cursului vom organiza și o mini-expoziție foto mai deosebită (costurile pentru aceasta sunt incluse).

De ce am nevoie pentru curs?

Nu este un curs clasic de fotografie, deci nu vom aborda aspecte tehnice ale fotografiei, poate doar aspecte de bază, dacă este necesar pentru a ne putea exprima mai bine prin fotografie. Nu contează ce nivel aveți sau ce aparat aveți, puteți folosi și un telefon.

Dacă doriți, puteți aduce și o agendă sau caiet, în caz că doriți să păstrați la un loc toate exercițiile și temele de la curs. În rest, toate materialele necesare sunt asigurate.

Program

Săptămâna 1. Sâmbătă, 21 ianuarie, ora 10.00 – 13.30

Săptămâna 2. Vineri, 27 ianuarie, ora 17.00 – 20.30

Săptămâna 3. Vineri, 3 februarie, ora 17.00 – 20.30

Săptămâna 4. Sâmbătă, 11 februarie, ora. 10.00 – 13.30

Loc de desfășurare: Dali’s Studio

Adresă: Str. Timotei Cipariu, nr. 11, ap. 1

Preț: 400 ron

Pentru înscriere se vor plăti 200 ron conform condițiilor de mai jos, iar restul de 200 ron până la finalul cursului, cel mai târziu 9 februarie 2017.

Reducere: 350 ron

  • pentru cei care au participat la cursurile mele anterioare
  • pentru cei care achită întreaga sumă la început
  • pentru cei care mai aduc pe cineva la curs

 

Înscrieri

Înscrierile se realizează până cel târziu la data de 16 ianuarie 2017 prin completarea formularului de mai jos și plata taxei de înscriere.

Formular de înscriere

Modalitate de plată:

Avansul sau contravaloarea cursului va fi achitată înainte de începerea acestuia către:

Nume: OBIECTIV CREATIV SRL D

IBAN:   RO03BTRLRONCRT0372405301

deschis la: BANCA TRANSILVANIA

Timișoara

cu menţiunea: “Curs fotoexplorator 2017”.

După plata taxei veți primi un email de confirmare pentru înscrierea la curs.

Număr maxim de participanți: 12 persoane. Număr minim de participanți: 6 persoane.

Cursul se va ține doar dacă se va aduna numărul minim de participanți. Dacă nu se întrunește numărul minim de participanți taxele de înscriere deja achitate vor fi returnate în întregime.

 

informații suplimentare:

Email: claudia.tanasescu@gmail.com

Telefon: 0721387349

Eveniment facebook: https://www.facebook.com/events/1197885660305331/

 

Nu vreau să vă plictisesc, dar dacă ați ajuns până aici, poate doriți să citiți despre experiența mea, care a stat la baza acestui curs.

Experiența mea

În urmă cu câțiva ani, când m-am apucat de fotografie, am început să scriu și am pornit blogul, am descoperit că toate acestea sunt niște intrumente extraordinare de auto-cunoaștere și auto-exprimare. O fotografie spune la fel de mult despre subiectul fotografiat cât și despre cel care fotografiază. De asemenea, scrisul – și aici nu mă refer la creații literare – ci însuși faptul de a pune în cuvinte gândurile sau trăirile noastre le oferă concretețe și ne fac să ne conectăm la sinele nostru profund. Însă dincolo de auto-cunoaștere, scrisul și fotografia sunt instrumente excelente și de exprimare autentică a cine suntem cu adevărat și de împărtășire, căci și acesta este un aspect esențial.

Deși părea că de multe ori nu fac ceva serios, adică doar fotografiez, doar măzgălesc ceva, de fapt, m-a ajutat să găsesc răspunsuri la niște întrebări mari și foarte serioase, de genul „Cine sunt eu cu adevărat? Sunt autentic în munca mea, în relațiile mele, în felul în care trăiesc? Care sunt talentele mele? Le folosesc? Ce mă împiedică? Care este chemarea mea, vocația mea? Reușesc să acționez în direcția aceasta sau doar visez și amân? Ce îmi doresc cu adevărat? Care sunt dorințele mele profunde? Care sunt lucrurile mici care ar face o diferență mare în viața mea? Încotro mă îndrept?”. Dar și mai important, m-a ajutat să-mi găsesc resursele interioare pentru a porni la acțiune în direcția aceasta. Acum să nu vă așteptați ca doar venind la curs să găsiți răspuns la aceste întrebări, dar cu siguranță va fi o expriență care va mișca ceva în voi.

Există o întreagă literatură de specialitate care consideră fotografia și scrisul, și în general arta, o terapie. Eu nu m-am gândit la cursul acesta ca la o terapie, pentru că nici eu nu sunt terapeut, ci ca la un cadru de exprimare creativă, care să dea un imbold spre joacă…serioasă, aventură și creativitate, care să ofere și niște instrumente ce pot fi folosite mai departe de fiecare.

Creativitatea este unul din ingredientele esențiale ale vieților noastre, dar care, cu cât înaintăm în vârstă și devenim mai prinși de problemele vieții de zi cu zi, este tot mai absentă. Creativitatea este modul prin care sufletul nostru se exprimă. Și atunci ne simțim vii și bucuroși, exact ca și copii. Acest curs este în sens mai larg despre creativitate.

Astfel, am conceput mai multe teme fotografice, teme de scris și experciții creative, toate inspirate din experiența mea. Deci este testat 100% pe mine J Ceea ce aș vrea să mai adaug este că roadele acestor exerciții nu se culeg imediat, ci se coc în timp, deci nu vă promit soluții magice cu care să plecați de la curs.

Gânduri de foto-explorator

Iată că se apropie începutul cursului de foto-explorator și asta m-a făcut să mă gândesc la experiența mea cu fotografia din ultimii ani. E și un prilej la a reflecta la întrebarea mea preferată: „De ce?”. De ce fac acest curs, ce aș vrea să transmit prin el? Mai jos câteva gânduri însoțite de fotografii.

colaj eu foto-exploratorAcum câțiva ani am început un proiect fotografic care se chema „35 ways of seeing myself”. Pe scurt, cred că doream să exprim prin fotografie și scris cine sunt eu cu adevărat. De ce este asta important, pentru fiecare din noi, este o întreagă discuție pe care nu o să o aduc aici. Proiectul fusese început la 35 de ani, o perioadă în care am trecut prin mari transformări interioare, iar cum fotografia şi scrisul au fost întodeauna pentru mine instrumente de explorare şi exprimare, de conexiune (cu interiorul meu şi cu ceilalţi), am încercat să folosesc aceste instrumente şi acum pentru a înţelege acest proces mai bine şi a împărtăşi descoperirile mele. Simt că se apropie de final acest proiect și visul meu este să adun toate fotografiile și textele într-o carte….anul acesta, sper! Așa că din textele acestea, am selectat un mic fragment care cred că exprimă foarte bine experiența acumulată în acest proiect, pe care am încercat să o aduc și în acest curs, și astfel pentru a avea o idee despre o parte din exercițiile fotografice și creative pe care le vom face la curs.

„Acum, când suntem în era selfiurilor, când pare că cel mai ușor și natural lucru este să îndrepți aparatul foto spre tine însuți, când lumea a devenit doar un fundal pentru eu-eu-eu, cel mai greu lucru în proiectul acesta, dar și în general, a fost să fac o fotografie sinceră cu mine însumi. O fotografie în care să fiu eu cu adevărat, în care să dau toate măștile jos. Oare se poate așa ceva? […]

Este interesant, că noi practic nu putem să ne vedem pe noi înșine, fizic vorbind. Putem să ne uităm într-o oglindă, dar cred că știm cu toții că acolo nu vedem decât o imagine subiectivă a noastră, mai ales noi, femeile. Putem să ne vedem prin ochii altora, și paradoxal, de multe ori această imagine este mai obiectivă decât privitul în oglindă, adică decât imaginea pe care o avem noi despre noi înșine. […]

În orice caz, este ceva cu totul diferit când te vezi într-o fotografie. Nici acum nu înțeleg prea bine de ce (deși există multe alte mărturii în acest sens și chiar literatură „de specialitate”). Dar ce am descoperit este că fotografiindu-mă pe mine, m-am întâlnit cu mine, m-am văzut mai bine, într-un anume sens, mai mult decât au făcut-o toate auto-analizele și textele mele. Iar asta mi-a declanșat un amalgam de emoții pe care nici nu le pot descâlci, dar mai să le descriu.

Așa că asta sunt eu. Tadaaam…”

05 vineri

Eu cred cu tarie si tot zic asta ca in fiecare din noi se afla resurse si talente pe care nici nu ni le putem imagina de multe ori, dar care stau ascunse sau adormite in noi. De ce? Poate pentru ca nu le-am descoperit mai devreme sau nu am fost incurajati sa le descoperim mai devreme. Cel putin pentru generatia mea scoala era mai degraba un loc de uniformizare, de invatat pe de rost, de a face ce trebuie, nu de crestere si descoperit talente (nu zic nu, erau si exceptii). Iar o data ce „crestem mari” devenim tot mai prinsi in iuresul vietii de zi cu zi, al treburilor, al castigatului traiului, cum se zice, al listelor interminabile cu lucruri de facut, iar creativitatea, arta, joaca (sau chiar statul cu picioarele goale in iarba intr-un parc intr-o zi obisnuita ) devin un lux care pare rezervat doar catorva norocosi. Parem prinsi intr-o traiectorie din care cu greu iesi. Am auzit atatia oameni care spun „eu nu am nici un talent”, „eu nu sunt creativ”, „nu stiu ce-mi place sa fac”. Si eu eram printre ei ) Si intr-o oarecare masura mai sunt si acum, in sensul ca imi dau seama ca inca nu imi folosesc tot potentialul uman care mi-a fost dat.

Dar ce am descoperit in ultimii ani, de cand m-am apucat serios de fotografie, am pornit blogul si am inceput si sa scriu, este ca acestea nu sunt doar niste activitati artistice sau creative, dar si niste instrumente foarte bune de autocunoaștere, de expresie a adevăratului eu, de acceptare, de impartasire, dar și de acțiune. Fotografia m-a pus fata in fata cu mine insumi in feluri in care au schimbat ceva in mine iar scrisul a deschis niste usi interioare.

Am observat pe propria piele că această explorare creativă a lumii interioare a pus în mișcare niște resorturi si în final a avut și are efecte benefice în toate aspectele vieții mele. Dar roadele nu se culeg imediat, ci în timp și în feluri în care nu te aștepți.

Asa ca experienta aceasta am incercat sa o pun in acest curs si s-o impartasesc si cu altii. Nu vreau sa promit chestii marete si solutii facile prin acest curs si poate ca pe multi intrebari ca „cine sunt eu cu adevarat” ii lasa rece (si e foarte ok sa fie asa) dar pentru cei care se intreaba si cauta, cred ca simplul fapt de a iti dedica un timp in care sa explorezi, sa te exprimi si sa te reflecti, sa vezi si sa te vezi prin lentila creativitatii, dar si sa impartasesti cu altii aceasta experienta este un castig in sine.

Asa ca va astept sa exploram impreuna

Planuri foto pentru 2017

Ca întotdeauna, finalul anului mă prinde într-o efervescență în care privesc atât spre trecut cât și spre viitor, care se concretizează într-o o retrospectivă a anului ce a trecut (va urma în curând) și de asemenea, în planuri pentru anul ce urmează.

Acum vă voi povesti puțin de planurile legate de fotografie. Astfel, am făcut un calendar de cursuri pentru 2017. Datele exacte și mai multe detalii despre fiecare curs le voi anunța cu cel puțin o lună înainte.

img_1473

Ianuarie-februarie    Foto-explorator al lumii interioare      (înscrierile s-au deschis deja)

Aprilie                         Curs de inițiere în fotografie

Mai                              Workshop în zona Herculane și Clisura Dunării

Iunie                              Timișoara City Photo Tour

Iulie                               Lindenfeld

Septembrie                  Surpriză :)

Octombrie                    Curs de inițiere în fotografie

Mai plănuiesc un workshop de fotografie de portret și mai am în minte un workshop legat de creativitate (cum e cel din ianuarie), dar sunt încă la copt, ca și multe alte planuri :) Toate la timpul lor.

De asemenea, pe partea de ghid de turism, noua mea descoperire, pregătesc un tur de oraș mai deosebit, inspirat de cursurile foto, care se va chema Timisoara City Photo Tour – un tur ghidat care va sta sub motto-ul „Hai să descoperi Timișoara cu ochiul fotografului”. În curând :)

Și m-am mai gândit… de fapt, nu m-am gândit eu, ci mi-au cerut alți oameni, așa că le mulțumesc pentru idee. Am făcut vouchere pentru cursurile foto. Este un cadou frumos pentru cineva pasionat de fotografie, fie de sărbătoare sau de zi de naștere. Voucherul poate acoperi parțial sau total prețul cursului, dar pentru mai multe detalii, vă rog să mă contactați.

voucher-curs-foto

Și era să uit, dacă tot vorbim de cadouri, și pentru că e perioada, încă mai am calendare care se pot transforma în cărți poștale cu ipostaze mai deosebite din Timișoara. Și pentru prima dată le las să plece în lume :) adică le găsiți și la librăria La Două Bufnițe.

img_7232