De ce-mi place lunea sau care-i faza cu atelierele creative?

Se apropie data de începere a unui nou atelier – Lunea creativă – un prilej bun de a mă întreba care-i rostul unor astfel de ateliere, ce ofer prin ele, de ce ar participa cineva?

Sunt întrebări importante, la care încer că să răspund cu toată sinceritatea, pentru că pe asta se bazează munca mea. Pe de altă parte, cuvintele prin care pot descrie pe scurt astfel de ateliere – autocunoaștere și dezvoltare personală prin exerciții creative – sunt deja atât de uzate, încât parcă nu mai transmit ceva, și am simțit nevoia să explic mai bine, mai „cald”. (Psst: dacă vrei să sari peste asta, sunt testimoniale la sfârșit 🙂 )

Autenticitatea

Dar cum am ajuns să fac asta? Totul a început cu redescoperirea și folosirea unor talente de mult ignorate – fotografia și scrisul, în urmă cu mai bine de zece ani. Însă, spre surprinderea mea,  acestea nu au fost doar un act artistic. Fotografia m-a pus față în față cu mine însămi în feluri care au schimbat ceva în mine iar scrisul a deschis niște uși interioare. În timp, am văzut ce efect benefic au avut în viața mea fotografia și scrisul, ca instrumente de introspecție, de auto-cunoaștere, de descoperire a unui mod inedit de a privi lumea din imediata apropiere, dar și pe mine însămi, de încurajare a creativității și a încrederii în mine pentru a încerca alte și alte proiecte și domenii noi și nu în ultimul rând, de exprimare autentică.

Poate că acesta este cuvântul care descrie cel mai bine (sau cel puțin așa îmi doresc) munca mea, dar și viața mea, pentru că nu sunt separate: autenticitatea.

Așa că a venit ca o continuare firească dorința de a împărtăși și cu alții descoperirile mele creative. Mi-am dorit să ofer și altora…nu soluții, ci un cadru prietenos, deschis (mă pricep la asta :), în care oamenii pot folosi aceste instrumente și tehnici creative pe care le-am folosit și eu de-a lungul anilor. Am început cu fotografia și scrisul, pentru că acestea le cunoșteam cel mai bine. Așa s-a născut primul atelier creativ – Foto-explorator al lumii interioare.

Terapia prin artă

Mergând în direcția aceasta, am participat și eu la workshopuri, cursuri, am citit mult pe tema aceasta și am adăugat la fotografie și scris alte și alte tehnici și exerciții creative. Iar anul trecut, în plină izolare pandemică am făcut un curs „Lucrător prin arte combinate” (adică terapie prin artă), care mi-a deschis noi orizonturi. Știu foarte bine că nu devin brusc „terapeut prin artă” după un curs de două zile, chiar dacă e acreditat, nici nu pretind asta. Pe de o parte mi-a oferit o bază bună pe care să mă pot dezvolta mai departe în domeniu, pe de altă parte, a îmbogățit și structurat mai bine ceea ce făceam deja.

Am avut și îndoieli, mai ales legate de cuvântul „terapie” pentru că este un domeniu în care nu vreau să mă bag, pentru că nu este specialitatea mea și mai ales nu vreau să pretind că fac terapie. E vorba de sinceritatea aceea în legătură cu ce ofer la aceste ateliere.

Însă terapia prin artă nu se adresează doar oamenilor cu probleme, ci este benefică pentru toată lumea – spun asta după ce am testat-o pe mama, pe soțul meu și pe prieteni 🙂 . Terapia prin artă are multe efecte pozitive, însă probabil aceste beneficii nu sunt cuantificabile și vizibile imediat (în afară de relaxare, buna dispoziție, energia faină și sentimentul de conectare). Nu-ți rezolvă o problemă. Nu-ți oferă soluții și skill-uri care-ți aduc bani și te ajută la lucru (cel puțin nu direct). Deci nu au o utilitate prea vizibilă.

Efectele creativității

Însă am observat pe propria piele că această explorare creativă a lumii interioare a pus în mișcare niște resorturi si în final a avut și are efecte benefice în toate aspectele vieții mele. Dar roadele nu se culeg imediat, ci în timp și în feluri în care nu te aștepți. Aș enumera printre efectele benefice, deși poate sună cam oficial și sec așa: încurajarea gândirii creative, în afara tiparelor, îmbunătățirea abilităților de storytelling, de prezentare și exprimare creativă, punerea în valoare a calităților personale, încurajarea încrederii în sine, impulsionarea creativității în alte domenii ale vieții.

Tocmai asta e, nu vreau sa promit chestii mărețe și soluții facile prin aceste ateliere. Poate că mulți când aud de creativitate și chestii artistice își dau ochii peste cap (și e ok să fie așa) dar pentru cei care se întreabă și caută, cred că simplul fapt de a iți dedica un timp în care să explorezi, să reflectezi, să te exprimi, să vezi lumea și să te vezi prin lentila creativității, dar și să împărtășești cu alții această experiență este un câștig în sine. Și nu în ultimul rând, să faci asta nu de unul singur, ci într-un grup, îmbogățește această experiență.

Exerciții creative

Și totuși, ce se întâmplă la un astfel de atelier? În ce constau acele exerciții creative? Sunt exerciții împrumutate din diferite arte: scriere creativă, desen, pictură, fotografie, colaj, teatru, improvizație, muzică. Partea bună este că nu trebuie să fii talentat sau să ai o înclinație spre acestea. Pentru că nu este important să creezi o lucrare de artă, ci să te exprimi, precum și procesul în sine.

Aceste tehnici creative par o joacă de copii, dar de multe ori, exact de asta avem nevoie ca să trecem de cenzorul sau criticul interior. Prin intermediul imaginației, jocului și artei, aceste exerciții creative te pun în situații inedite, te fac să te vezi altfel, iar asta deblochează multe resurse și portițe interioare, stimulând gândirea creativă care se reflectă și în alte domenii ale vieții.

Creativitate și supraviețuire

De multe ori suntem bombardați cu atâtea evenimente, atâtea informații, atâtea treburi, încât cine mai are timp de reflexie și creativitate? Cu atât mai mult în perioada pandemiei, când ne-am restrâns viețile, ne-am limitat la lucrurile esențiale (sau de supraviețuire), iar nesiguranța traiului și teama ne-a făcut să tăiem de pe listă lucrurile de care nu avem neapărată nevoie. Creativitatea (sau un atelier creativ) pare cumva inutilă, doar ne descurcam așa de bine fără ea…cel puțin așa pare.

Oricum, în general toată lumea se plânge de lipsa timpului. Adică mai întâi chestiile de supraviețuire și apoi poate mai rămâne puțin timp pentru creativitate și hobby-uri. Eu cred că atunci când îți dedici timp pentru…așa-zise nimicuri creative, te simți mai viu, mai energic, mai mulțumit, mai motivat și la job sau la alte lucruri care „trebuie” (există și explicații științifice, dar nu vă umplu capul cu ele). Creativitatea este o portiță prin care se exprimă sufletul nostru și avem nevoie de asta, chiar dacă nu încape pe lista de „TO DO”.

Talentele ascunse

Eu cred cu tărie că fiecare om este creativ și că în fiecare din noi se află resurse și talente pe care nici nu ni le putem imagina de multe ori, care stau ascunse sau adormite în noi. De ce? Poate pentru că nu au avut ocazia potrivită pentru a se manifesta sau nu am fost încurajați să le descoperim mai devreme. Cel puțin pentru generația mea școala era mai degrabă un loc de uniformizare, de învățat pe de rost, de a face ce trebuie pentru a fi util societății, nu de creștere și descoperit talente (nu zic, erau și excepții).

Iar o dată ce „creștem mari” devenim tot mai prinși în iureșul vieții de zi cu zi, al treburilor, al câștigatului traiului, cum se zice, al listelor interminabile cu lucruri de facut, iar creativitatea, arta, joaca devin un lux care pare rezervat doar câtorva norocoși. Părem prinși într-o traiectorie din care cu greu se poate ieși. Am auzit atâția oameni care spun „eu nu am nici un talent”, „eu nu sunt creativ”, „nu știu ce-mi place sa fac”. Și eu eram printre ei. Și într-o oarecare măsură mai sunt și acum, în sensul că tot descopăr lucruri noi la mine și îmi dau seama că încă nu îmi folosesc tot potențialul care mi-a fost dat.

Așa că prin aceste ateliere mi-am dorit să ofer un cadru în care oamenii să-și poată da drumul la creativitate, să fie încurajați spre joc, spre exprimare creativă, spre descoperirea de comori neașteptate în interiorul lor (deși iar dau de un termen foarte uzat – comorile interioare) și până la urmă, pentru a deschide, prin creativitate, o mică portiță prin care se pot întrezări sau încuraja acele talente și pasiuni specifice fiecăruia din noi.

Ce spun alții

Dar ce m-a încurajat cel mai mult să merg în această direcție și să creez noi ateliere creative a fost când am văzut cu ochii mei efectele pe care le au asemena ateliere asupra participanților. Îmi place să văd surpriza și bucuria oamenilor care descoperă atâtea lucruri frumoase în ei, când văd ce lucruri frumoase pot crea. Pentru că asta mi-am dorit cel mai mult să ofer prin aceste ateliere creative – să încurajez frumosul din oameni.

Dar îi las pe foștii participanți la cursuri să vorbească:

  • Introspecție. Cu asta plec de aici. Nu am mai avut timp să mă gândesc atât de mult la mine de foarte mult timp. And it felt very nice. Și mă ajută să mă gândesc la mine ca individ, nu ca mamă, ca femeie în câmpul muncii, etc. (Corina)
  • Mi se pare foarte interesant ce au scris colegele și mi-au venit multe idei când am citit. De multe ori te gândești la tine, dar te gândești în momente, dar când pui toate exercițiile laolaltă, iese un colaj și îți spui, oau, eu chiar așa sunt. Mi-a plăcut că nu ne-ai direcționat nicicum, ne-ai dat doar un cadru în care să explorăm noi. (Roxana)
  • Pe lângă introspecție, am apreciat modalitatea aceasta de a te recupera prin diferite detalii și a crea un portret al tău mai complex. Pluri-perspectivismul. Fiecare exercițiu a fost o invitație la a ne privi pe noi și lumea noastră din perspective neașteptate și multiple, pe care eu, cel puțin nu le întrevedeam pe toate. De la lucruri aparent simple, dar dacă stai să te oprești un pic asupra lor, te coboară mai în adâncime. Al doilea lucru cu care plec este flexibilitatea imaginației. Sunt acolo niște garduri pe care încet încet trebuie să le dai jos și după aceea e un câmp întreg care te așteaptă. (Elena)
  • Creativitatea adusă la viață. Toți oamenii au creativitate, dar poate nu toți avem timp, nu știm cum să o punem în practică, și atunci prin exercițiile pe care ni le-ai propus, ne-ai ajutat să descoperim creativitatea din noi. În plus, am plecat cu gândul: uite ce lucruri frumoase avem fiecare în noi. Și uite că avem lucruri în comun (Andreea)
  • Mi-a plăcut cursul, e ludic, jucăuș și îmi place cum l-ai structurat gradat. Cred că trebuie să-l ții în continuare, e o explorare creativă și benefică a cunoașterii de sine. E fain să-i dai copilului interior de joacă.  (Luiza)
  • La Claudia am apreciat dintoteauna, pe lângă profesionalismul și dăruirea pentru fotografie și scris, urmatoarele calități: simplitatea, sinceritatea și autenticitatea. Aceste calități se manifestă în tot ceea ce face, atât în propria ei artă cât și în workshopurile pe care le oferă. La cursurile ei, chiar și la cele online, Claudia reușește să creeze un mediu de încredere reciprocă în care participanții pot explora, se pot exprima liber și pot invăța lucruri noi, atât despre fotografie cât și despre ei inșiși. (Diana)

Și până la urmă de ce-mi place lunea? Vă aștept la atelier să vedeți 🙂

Categories:

Tags:

No responses yet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Vrei sa primesti SCRISORI de la mine?
Arhiva