După cum scrie pe indicator, Varful Padeş din munţii Poiana Rusca. A fost prima ieşire cu cei de la Prietenii Naturii Timişoara, oameni faini cu care am mai umblat anul acesta pe munte. recomand 🙂
La Pădurea Verde, primăvara.
La Festivalul Support Art am prezentat expoziţia foto cu proiectul meu “Cititorii” care a fost un pretext de a-mi înfrunta teama de a vorbi în public şi a prezenta ceva personal în faţa oamenilor. N-a fost chiar aşa de rău 🙂 aşa că am mai repetat experienţa anul acesta, cu încă o expoziţie personală şi una de grup.
Chiar în faţa blocului meu. Ce frumos să ieşi din casă şi să vezi…SOARE 🙂
În fiecare an în luna mai ies să fotografiez macii.
În iunie am ajuns pentru prima dată într-un loc pe care voiam să-l văd de mult, Crovurile din Munţii Mehedinţi. Extraordinar loc! Şi o incursiune scurtă în satul Dobraia, pe drumul spre Arjana. Aici mai vreau să explorez!
De câţiva ani îi însoţesc, ca fotografă, pe cei de la Timişoara Gospel Project, şi mă bucur de entuziasmul şi bucuria lor. Aici la aniversarea de 10 ani, într-un concert de excepţie, Gospel meets symphony, cu orchestra Filarmonicii Banatul.
În munţii Parâng, într-o tură cu Prietenii Naturii, dedicată bujorului de munte.
Cred că acesta a fost cel mai frumos moment fotografic şi nu numai al anului 2014, tabăra de fotografie de la Mănăstirea Ţeţu, din Munţii Şureanu. Am scris despre asta mai multe aici. Iar spre finalul anului am organizat şi o expoziţie de grup împreună cu participanţii la tabără.
Urmează o perioadă liniştită, de contemplaţie şi sedimentare. Şi un răsărit la Constanţa. Ca să nu-mi ies din mână cu trezitul la ora 5. Fotografii ştiu de ce 🙂
La final de septembrie, o tură de o zi pe Vârful Ţarcu. Chiar dacă am făcut traseul acesta de multe ori, rămâne unul dintre munţii mei preferaţi.
O excursie cu Clubul Bănăţean de Turism la Lindenfeld, un alt loc pe care voiam să-l văd de mult. A fost frumoasa drumeţia de toamnă peste dealuri însorite, şi satul părăsit cu istoria lui.
Toamna m-am întors din nou în Herculane şi Crovuri, aşa de mult mi-a plăcut.
Şi lumea din imediata noastră apropiere trebuie explorată cu atenţie, aşa că spre finalul anului am fotografiat Timişoara în reconstrucţie (am scris despre asta aici)
Decembrie a venit cu ninsoare şi seri calde şi tihnite petrecute acasă, cu pisicul cel năstruşnic 🙂
În 31 decembrie spre înserat, nu îmi pregăteam toaleta de revelion 🙂 ci eram în natură, mergând prin zăpadă mare şi ger, cu picioarele şi mâinile îngheţate, cu aparatul la gât, admirând şi fotografiind un apus minunat (fiecare apus e minunat, de fapt) la Muntele Mic. Şi m-am gândit că e o încheiere bună şi reprezentativă pentru anul acesta, pentru că ăasta a fost unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit anul acesta, să petrec cât mai mult timp în natură.
La mulţi ani!
No responses yet