Proiecte

 M-am întors acasă

2012 – 2021

M-am întors în România în 2011 după ce am locuit aproape șapte ani în străinătate. Era greu de definit acest „acasă” mai ales după ce am rătăcit atâta timp. Acasă nu doar ca loc fizic, ci ca trăire interioară. Au urmat ani lungi de căutare, revoltă, cădere, reconstrucție. Pe parcurs am fotografiat și am scris pe blog și asta m-a ajutat să-mi deslușesc mai bine drumul. Să zicem că e un proiect, dar sunt mai degrabă fărămițe din mine, pe care încerc să le adun într-o carte. 

UPDATE: Vă anunț cu bucurie că am publicat cartea 🙂

Aici puteți vedea și o selecție de fotografii incluse în carte.

Înăuntru

2020

Este un proiect fotografic realizat în lunile martie-mai 2020, primele luni de șoc ale pandemiei. O dată cu izolarea de ceilalți, de lume, de activitățile noastre obișnuite, am fost aproape siliți să ne îndreptăm spre înăuntru: al caselor noastre, al inimilor noastre. Fotografiile sunt realizate prin suprapuneri de imagini din interiorul apartamentului unde am fost izolată și din exterior, din imediata apropiere a blocului, perimetrul unde am fost limitată să mă mișc. Este o serie scurtă de 7 fotografii (în ultima vreme am început să fac proiecte mai concise) care explorează acest spațiu interior și trăirile sale, dorind totodată să transmită un mesaj de speranță. Fotografiile sunt însoțite și de o scrisoare.

Vezi fotografii

Jurnal de noiembrie / The strangers project

2019

Mi-am propus să dedic o lună fotografiei, luna noiembrie 2019. Am ieșit la fotografiat în fiecare zi (aproape), am făcut sute de fotografii și am încercat să merg în direcții noi pentru mine. Așa că nu am fotografiat nici autoportrete, nici fotografii cu picături de ploaie melancolice și frunze colorate (deși nu e nimic rău în asta), nici fotografie conceptuală. De data aceasta mi-am propus să mă apropii cât mai mult de oameni necunoscuți întâlniți pe stradă și să le fac portrete neregizate. Asta da, provocare! Cel puțin pentru un introvertit. A ieșit acest jurnal în fotografii al lunii noiembrie, un pic mai altfel.

Vezi fotografii

Mama

2019 – 2020

Atât de aproape, atât de greu de fotografiat, totuși. Un proiect la care încă lucrez și caut portretul perfect.

Aici sunt câteva din fotografiile realizate până acum. 

Inimile Timișoarei

 2018 – 2019

„Inimile Timișoarei” face parte din seria de proiecte fotografice pe care le-am dedicat Timișoarei. Primele fotografii cu inimi le-am făcut dintr-o joacă și cred că joaca este o parte importantă a procesului creativ. Dar apoi am fost uimită câte inimi sunt în jurul nostru: în detalii de arhitectură și feronerie, în forma vegetației, în arta stradală și astfel s-a născut o serie de fotografii care a tot crescut în timp. Și prin acest proiect care a fost expus în aer liber în diverse locuri circulate din oraș, mi-am dorit să transmit o invitație de a explora orașul în care locuim, de a-l cunoaște mai bine, poate de a-l privi mai cu drag.

Vezi fotografii

Poporul de piatră al Timișoarei 

2015 – în derulare

Explorând Timișoara, cu și fără aparat (una din activitățile mele preferate), am fost suprinsă de cât de mulți „locuitori” de piatră trăiesc alături de noi, pe care de multe ori nici nu-i observăm. Eu cu siguranță nu i-am observat până ce nu am privit cu ochiul omului căruia îi e drag orașul și atunci îl privește cu mai multă atenție. Sunt basolierefurile care decorează clădirile istorice din Timișoara din care ne privește un întreg „popor”: muncitori, bărbați mustăcioși, chipuri cu zâmbete un pic diabolice, muze înaripate, genii cu cununi, femei cu coafură complicată, copii, îngerași, dar și animale, plante, păsări, figuri alegorice.

Această serie de fotografii a crescut destul de mult de-a lungul anilor și sper să se concretizeze într-un mic album.  

Vezi fotografii

Timișoara – un portret de oraș

2012 – în derulare

Este un proiect pe care l-am început după ce m-am întors în România, dedicat orașului meu natal, Timișoara. Cred că îmi doream să redescopăr oraşul, să mă reconectez și reintegrez după lunga absenţă. Am fotografiat pe străzi, la evenimente culturale si umanitare, am fotografiat oameni, scene de viață, umbre, lumini si detalii, în toate anotimpurile. E un portret subiectiv al orașului, e drept și încă mă pasionează să umblu pe străzi și să fotografiez. Din acesta s-au născut alte două proiecte – Poporul de piatră și Inimile Timișoarei – și cine, știe, poate și altele.

Am adunat cele mai bune imagini de street photography din Timișoara în Galeria foto.  

Poți citi și articole pe care le-am scris de-a lungul anilor pe această temă.

Cititorii

2012-2014

Poate pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să citesc și să vorbesc despre cărți, am început să realizez portrete de oameni care citesc acasă sau în spații publice. La aceasta se adaugă un mic text din partea cititorilor despre o carte preferata sau cartea pe care o citesc în prezent. A fost primul meu proiect foto si poate cel in care am iesit cel mai mult in afara zonei mele de confort pentru ca am abordat straini sau oameni pe care-i stiam putin. A fost și o provocare fotografică să realizez portrete candide sau regizate în diverse contexte, unele chiar hilare.

Vezi fotografii sau

Citește mai multe despre proiect