Natura

Paradisul regasit

…Tu care esti mare in micuta floare, si in luminatorii cerului

De cate ori sunt in natura simt ca ma intorc acasa, nu e doar distractiv sau ceva cu care sa-mi umplu timpul, simt ca acolo ma umplu de energie, aceeasi energie care e in ape, copaci, munti, pasari, soare, pietre, iarba si flori este si in mine. Viata care razbate in copacii fara frunze iarna si ii face sa infloreasca primavara, Viata care e curgerea nesfarsita a raului, Energia care face puiul sa iasa din ou si samanta unei flori sa iasa din pamant, Energia care razbate din pietrele si muntii care au fost aici cu mult inaintea noastra si vor fi si fara noi, e aceeasi Viata (sau spune-i cum vrei, Energie sau farama de Divinitate) e si in mine, care, orice s-ar intampla, ma face sa renasc, sa vreau sa traiesc si sa ma bucur de viata prin ciclurile anotimpurilor mele, in moartea si retragerea din lume a iernilor mele, in primaverile luminoase ale sufletului meu, in verile abundentei si toamnele intense si sfasietoare ale regasirii sinelui.

Cand sunt in natura se face liniste in mine, iar ce e afara e si inauntru, si e frumos, iar pacea aceea seamana cu o meditatie sau o rugaciune.

A fi in natura este pentru mine o invitatie la a fi, pur si simplu, asa cum si natura este si nu incearca sa fie altceva, sa se prefaca sau sa se infrumuseteze. Nu conteaza cum arat, cum ma imbrac, cat de desteapta sunt, ce lucrez, ce varsta am, ce probleme si ce viata am, pe ce treapta a evolutiei spirituale ma aflu, ci pur si simplu sunt. Sunt intreg si esenta adevarata, aceeasi esenta care e in toti si-n toate, simt ca sunt farama din ceva mult mai mare decat mine si ca farama aceasta are mare insemnatate, la fel ca toate celelalte farame. Poate ca aceasta este paradisul.

Aceeasi esenta incerc sa o regasesc si sa ma conectez la ea in fiecare zi, in zilele obisnuite, cand graba, treburile, rutina,  interactiunile superficiale, dorintele, prea multa informatie si distractiile de tot felul ma indeparteaza de ea.

Cred ca acestea au fost gandurile care mi-au trecut prin minte cand am stat pe malul lacului Trei Ape in vara trecuta, chiar daca a fost doar pentru cateva ore, si am stat sub brazi cu aroma proaspata, si am simtit mangaierea rece a apei, si mi-am mijit ochii de prea multa lumina si am am fotografiat copaci si apa, a caror simblouri, am aflat apoi, sunt foarte profunde (si le regasesc ca teme ale vietii mele in ultima vreme). Copacul, avand radacinile in pamant si crengile in aer,  simbolizeaza legatura dintre cer si pamant, intre lumea vizibila si cea invizibila, este simbol al ascensiunii catre cer si Axis Mundi. Iar apa simbolizeaza originea vietii, un mijloc de purificare si regenerare. A te cufunda si a iesi din apa inseamna o moarte simbolica, o intorcere la origini, o regresie si dezintegrare urmata de o renastere.

Si mai trebuie sa spun ca acesta este inca unul din darurile fotografiei. Mi-a placut dintotdeauna sa merg in excursii in natura, dar doar de cand am inceput sa fotografiez si practic sa fiu mult mai atenta la detaliile naturii si ale lumii din jurul meu, si astfel am invatat sa privesc, sa ascult, sa tac, sa simt, am descoperit aceasta legatura profunda cu natura.

Mi-ar placea ca in 2014 sa petrec mai mult timp in natura, fotografiind sau nu. Ceea ce va doresc si voua :)

IMG_1542 copy

IMG_1525 copy

 IMG_1539 copy

IMG_1534 copy

“Întrebaţi o floare de câmp: “Te simţi fără folos de vreme ce tot ce faci este să încolţeşti din alte flori asemănătoare?

Iar ea va răspunde: “Sunt frumoasă, şi frumuseţea în sine este singura mea raţiune de a trăi”.

Întrebaţi un râu: “Te simţi fără folos de vreme ce tot ce faci este să curgi mereu în aceeaşi direcţie?”

Iar el va răspunde: “Nu încerc să fiu de folos, încerc să fiu un râu”

Nu încerca să fii de folos. Încearcă să fii tu însuţi: asta este de ajuns.

Paulo Coelho

 

2 thoughts on “Paradisul regasit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *