Cand eram copil pe vremea comunismului nu mi se parea ciudat ca vedeam aceleasi cateva modele de mobile de sufragerie, covoare, lustre si zugraveala in casele tuturor prietenilor mei. Ca toti locuiam in blocuri care aratau identic, cu variatiuni in numarul etajelor, in nuanta de gri si in fieraria balcoanelor. Si de imbracat ne imbracam cam cu aceleasi putine modele de haine care se gaseau prin magazinele pustii. De atunci lucrurile s-au mai schimbat, a venit economia de piata si avem alegeri nenumarate, mobila la comanda, designeri interiori si case din reviste.
Insa oricata diversitate ar exista intr-un oras in materie de locuinte, nu cred ca se poate compara cu Insulele Eoliene, un loc incredibil, nu numai datorita vulcanilor, marii si naturii, dar si a faptului ca fiecare casa este unica, are ceva diferit de celelalte. Acum ceva timp va povesteam despre vacanta mea de una singura in Insulele Eoliene (vezi articol) si va promiteam atunci ca o sa revin cu micul meu proiect foto despre tablitele cu numerele sau numele caselor din insule. Insa inainte de a va arata galeria cu fotografii, as vrea sa va atrag atentia asupra acestui text scris pe poarta ueni case din Panarea (una dintre cele cinci insule Eoliene):
“Am umblat prin toata lumea si nu mi-am gasit casa. Am venit in Panarea si am gasit lumea intreaga si casa mea. Tano”
[…] sa va povestesc curand despre placutele pe care sunt inscrise numere caselor de acolo, care a fost micul meu proiect foto in Insulele […]