Despre fotografie, creativitate, inspiratie

Gânduri de foto-explorator

Iată că se apropie începutul cursului de foto-explorator și asta m-a făcut să mă gândesc la experiența mea cu fotografia din ultimii ani. E și un prilej la a reflecta la întrebarea mea preferată: „De ce?”. De ce fac acest curs, ce aș vrea să transmit prin el? Mai jos câteva gânduri însoțite de fotografii.

colaj eu foto-exploratorAcum câțiva ani am început un proiect fotografic care se chema „35 ways of seeing myself”. Pe scurt, cred că doream să exprim prin fotografie și scris cine sunt eu cu adevărat. De ce este asta important, pentru fiecare din noi, este o întreagă discuție pe care nu o să o aduc aici. Proiectul fusese început la 35 de ani, o perioadă în care am trecut prin mari transformări interioare, iar cum fotografia şi scrisul au fost întodeauna pentru mine instrumente de explorare şi exprimare, de conexiune (cu interiorul meu şi cu ceilalţi), am încercat să folosesc aceste instrumente şi acum pentru a înţelege acest proces mai bine şi a împărtăşi descoperirile mele. Simt că se apropie de final acest proiect și visul meu este să adun toate fotografiile și textele într-o carte….anul acesta, sper! Așa că din textele acestea, am selectat un mic fragment care cred că exprimă foarte bine experiența acumulată în acest proiect, pe care am încercat să o aduc și în acest curs, și astfel pentru a avea o idee despre o parte din exercițiile fotografice și creative pe care le vom face la curs.

„Acum, când suntem în era selfiurilor, când pare că cel mai ușor și natural lucru este să îndrepți aparatul foto spre tine însuți, când lumea a devenit doar un fundal pentru eu-eu-eu, cel mai greu lucru în proiectul acesta, dar și în general, a fost să fac o fotografie sinceră cu mine însumi. O fotografie în care să fiu eu cu adevărat, în care să dau toate măștile jos. Oare se poate așa ceva? […]

Este interesant, că noi practic nu putem să ne vedem pe noi înșine, fizic vorbind. Putem să ne uităm într-o oglindă, dar cred că știm cu toții că acolo nu vedem decât o imagine subiectivă a noastră, mai ales noi, femeile. Putem să ne vedem prin ochii altora, și paradoxal, de multe ori această imagine este mai obiectivă decât privitul în oglindă, adică decât imaginea pe care o avem noi despre noi înșine. […]

În orice caz, este ceva cu totul diferit când te vezi într-o fotografie. Nici acum nu înțeleg prea bine de ce (deși există multe alte mărturii în acest sens și chiar literatură „de specialitate”). Dar ce am descoperit este că fotografiindu-mă pe mine, m-am întâlnit cu mine, m-am văzut mai bine, într-un anume sens, mai mult decât au făcut-o toate auto-analizele și textele mele. Iar asta mi-a declanșat un amalgam de emoții pe care nici nu le pot descâlci, dar mai să le descriu.

Așa că asta sunt eu. Tadaaam…”

05 vineri

Eu cred cu tarie si tot zic asta ca in fiecare din noi se afla resurse si talente pe care nici nu ni le putem imagina de multe ori, dar care stau ascunse sau adormite in noi. De ce? Poate pentru ca nu le-am descoperit mai devreme sau nu am fost incurajati sa le descoperim mai devreme. Cel putin pentru generatia mea scoala era mai degraba un loc de uniformizare, de invatat pe de rost, de a face ce trebuie, nu de crestere si descoperit talente (nu zic nu, erau si exceptii). Iar o data ce „crestem mari” devenim tot mai prinsi in iuresul vietii de zi cu zi, al treburilor, al castigatului traiului, cum se zice, al listelor interminabile cu lucruri de facut, iar creativitatea, arta, joaca (sau chiar statul cu picioarele goale in iarba intr-un parc intr-o zi obisnuita ) devin un lux care pare rezervat doar catorva norocosi. Parem prinsi intr-o traiectorie din care cu greu iesi. Am auzit atatia oameni care spun „eu nu am nici un talent”, „eu nu sunt creativ”, „nu stiu ce-mi place sa fac”. Si eu eram printre ei ) Si intr-o oarecare masura mai sunt si acum, in sensul ca imi dau seama ca inca nu imi folosesc tot potentialul uman care mi-a fost dat.

Dar ce am descoperit in ultimii ani, de cand m-am apucat serios de fotografie, am pornit blogul si am inceput si sa scriu, este ca acestea nu sunt doar niste activitati artistice sau creative, dar si niste instrumente foarte bune de autocunoaștere, de expresie a adevăratului eu, de acceptare, de impartasire, dar și de acțiune. Fotografia m-a pus fata in fata cu mine insumi in feluri in care au schimbat ceva in mine iar scrisul a deschis niste usi interioare.

Am observat pe propria piele că această explorare creativă a lumii interioare a pus în mișcare niște resorturi si în final a avut și are efecte benefice în toate aspectele vieții mele. Dar roadele nu se culeg imediat, ci în timp și în feluri în care nu te aștepți.

Asa ca experienta aceasta am incercat sa o pun in acest curs si s-o impartasesc si cu altii. Nu vreau sa promit chestii marete si solutii facile prin acest curs si poate ca pe multi intrebari ca „cine sunt eu cu adevarat” ii lasa rece (si e foarte ok sa fie asa) dar pentru cei care se intreaba si cauta, cred ca simplul fapt de a iti dedica un timp in care sa explorezi, sa te exprimi si sa te reflecti, sa vezi si sa te vezi prin lentila creativitatii, dar si sa impartasesti cu altii aceasta experienta este un castig in sine.

Asa ca va astept sa exploram impreuna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *