Doar o frunza

Aş fi putut trece pe lângă ea fără să o văd. Era doar o frunză pe asfalt. Ceva banal. Doar că e iarnă şi în copaci nu mai sunt frunze, cu atât mai puţin frunze verzi. Da, ştiu, aş fi putut găsi o explicaţie raţională, că a căzut dintr-un buchet de flori sau dintr-un ghiveci purtat de un trecător.  În plus era seara, strada era slab luminată, aş fi putut să calc pe ea sau pe lângă ea fără să o observ. Sau aş fi putut ca în seara aceea să merg pe trotuarul de pe partea cealaltă. Dar coincidenţe nu există. Aşa că m-am oprit, am ridicat-o şi… am zambit. M-a invadat bucuria aceea pe care o cunosc tot mai bine, din momentele când se întâmplă miracolele (pe care uneori le numim coincidenţe pentru că nu le putem explica). Iar acesta a fost unul dintre acele mici miracole care se întâmplă zilnic. Cei cinici sau bine ancoraţi în realitate vor zice că exagerez sau că bat câmpii cu miracolele mele înfrunzite.

Dar eu cred miracolele acestea există în jurul nostru, în fiecare clipă, pentru fiecare dintre noi, doar că nu le putem vedea. Pentru că privirea noastră e prea obturată de cele lumeşti. De multe ori, hai să recunoaştem, mergem pe stradă sau în maşină atât de cufundaţi în gânduri, în griji, în dorinţe, în nemulţumire şi îndreptăţire, în trecut, în liste de lucruri de făcut, de cumpărat şi de rezolvat, în conversaţii şi scenarii mentale încât nu vedem nimic în jur. E cel mai greu să fii atent şi prezent în orice faci. Dar atenţia se exersează şi se cultivă. Şi poate ajunge la contemplaţie. Pentru mine şi fotografia a avut un rol în ascuţirea atenţiei, sau poate că a fotografia fost doar o continuare firească a ceea ce făceam şi fără aparatul foto, adică să contemplez frumuseţea lumii. Cel mai mult o văd în natură, dar şi în oraş, doar că trebuie şi mai multă atenţie :)

Cred că acest dar al atenţiei ne poate schimba viaţa. Poate că în zilele noastre bune suntem mai înclinaţi spre a vedea aceste mici miracole. Însă marea provocare, şi aceasta se câştigă în timp şi cu antrenament, este să le vedem în zilele noastre “proaste”, sau şi poate şi mai rău decât zilele proaste sunt zilele în care nu se întâmplă nimic, zilele aşa zise obisnuite, repetitive, banale, mai ales atunci. Adică, putem zice, e doar o frunză. Sau putem zice şi simţi WOW! Adică să alegem să vedem miracolul şi în ceva atât de minor (vorba vine) ca o frunză. Să alegem să nu trecem pe lângă aceste miracole sau să le luăm ca pe ceva banal, obişnuit, să ne lăsăm sufletul mişacat de ele. Iar atunci orice zi, oricat de cotropită de rutină, de probleme poate deveni unică şi putem simţi şi bucurie în mijlocul durerii sau tristeţii, şi ne simţim vii.

Eu cred că o dată ce pornim pe calea de a trăi conştient, de a ne curăţa privirea şi mintea şi sufletul, în jurul nostru vom vedea tot mai multă frumuseţe şi miracole. Frumuseţea atrage frumuseţe. Şi apoi, frumuseţea şi aceste miracole sunt hrana sufletului. Pentru că de multe ori trec zile şi zile în care suntem atât de ancoraţi în partea materială a existenţei, de parcă doar aceea ar exista şi ar conta, încât nu mai luăm contact cu sufletul nostru. Rolul acestor miracole tocmai acesta este, de ne rupe din cercul strâmt al preocupărilor noastre, ne îndreaptă atenţia spre ceva mai mare decât noi, nu mai avem în centrul atenţiei propria persoană, ne îndreptăm atenţia spre lumea nematerială, care e la fel de reală ca şi cea materială, doar că noi credem, şi probabil că aceasta e modelul modernităţii, că ce nu vedem nu există.

Am luat frunza acasă şi am fotografiat-o. Au trecut câteva zile şi nu s-a uscat încă. Şi atunci m-am gândit să scriu despre ea, ca pretext pentru a lansa o invitaţie (şi pentru mine), un îndemn poate e prea mult spus, spre atenţie.

Ah, am uitat să vă zic adevăratul miracol, frunza avea o formă perfectă de inimă. Era un mesaj de iubire (cum am mai primit de atâtea ori). Pe care îl dau mai departe.

IMG_0883 copy

 

4 thoughts on “Doar o frunza

  1. munico

    Claudia, Claudia de ce ti se intampla toate numai tie ? “Ceva banal, care se intampla zilnic, mai multa frumusete si miracole, forma perfecta de inima, adevaratul miracol era un mesaj de iubire”. Frumos. Astept si urmatoarele miracole.

    Reply
    1. Claudia Tanasescu Post author

      Multumesc. Dar nai nu mi se intampla numai mie. Eu am scris despre miracolele mele ca invitatie sa le vedeti si voi pe cele din viata voastra. pentru ca sigur exista. cand ma uit la videourile tale din natura, vad si eu ceva ceva….

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *