În toamna aceasta am simțit nevoia să reorganizez site-ul acesta. De fapt, nu doar site-ul. Am făcut o curățenie generală prin dulapuri, bibliotecă, arhive, sertare, debarale. Asta s-a sondat cu vreo 40 de cărți date la anticariat, un sac de haine dus la container, un sac mare de reciclabile aruncat și o bicicletă pe care vreau să o vând pentru că nu o prea mai folosesc. Îmi e clar că atunci când fac asta, bate vântul schimbării. Poate că toamna e un anotimp care invită la o scuturare de frunze, de tot ce e inutil, la o simplificare.
Simplificare și renunțare
Revenind la blog, exact asta am făcut, o simplificare (recunosc, m-am gândit la un moment dat și să renunț de tot la blog). În decursul anilor, structura site-ului s-a tot ramificat și crescut, pe măsură și eu am făcut tot mai multe activități. În 2012, când am pornit blogul, era vorba doar despre fotografie și scris, apoi s-au adăugat servicii foto tot mai diverse, worskshopuri de fotografie și ateliere creative, tururi ghidate și în final management de proiecte culturale. Mi-am dat seama că unele activități pe care le-am făcut cu drag o perioadă, s-au stins de la sine, unele nu se potriveau cu firea mea, la altele nu eram așa bună.
Ce știu să fac cel mai bine?
Când m-am apucat serios de fotografie (în 2012), adică atunci când a devenit un job pentru mine, am încercat să fac de toate: fotografie la nunți și botezuri, fotografie la evenimente culturale, corporate, umanitare, fotografie de studio, fotografie în școli și grădinițe, sesiuni foto cu copii și familii și de Crăciun, fotografie de produs, portrete… ce n-am încercat?! În timp am renunțat să fac fotografie la nunți sau sesiuni foto cu familii și copii (era prea mult pentru firea mea: prea mulți oameni, prea multă gălăgie, prea multă interacțiune, prea prea…). Totodată, am renunțat și la fotografie de studio sau de produs (e ceva ce aș putea face, dar nu strălucesc la asta). Așa că am rămas la ceea ce fac bine și se potrivește cu mine: fotografie la evenimente culturale, umanitare și pe diverse proiecte.
Iar în ceea ce privește proiectele foto personale, genul de fotografii pe care le făceam s-a schimbat în timp. La început îmi plăcea să fotografiez natura și în mediul rural, care acum nu se mai regăsesc printre temele mele preferate, nici autoportretele. Îmi place în continuare să fac fotografie de stradă și proiecte cu Timișoara. Totodată, fotografia nu mai ocupă primul loc între preocupările mele, a fost detronată de scris.
Atelierele – da și nu
Câțiva ani am ținut mai multe workshopuri de fotografie, la care am renunțat în timp. Pe măsură ce lumea a început să facă tot mai mult poze cu telefonul și au existat tot mai multe cursuri și resurse online, nu a mai existat o cerere pentru aceste cursuri de inițiere în fotografia cu aparat dslr sau mirrorless.
Câțiva ani am ținut ateliere creative care îmbinau fotografia, scrisul și exercițiile de art-therapy (am făcut și o specializare în acest sens în 2020). În pandemie am ținut mai multe astfel de ateliere creative online, au fost o oază de creativitate, frumos și conexiune în acele timpuri mai întunecate. Dar după aceea cred că toți am vrut să ne întâlnim mai mult în persoană și s-a stins cererea. Pe de altă parte, îmi dau seama că la o adică e primul lucru la care renunți, mai ales atunci când situația economică e mai precară, ceea ce s-a întâmplat după pandemie. Deci eu nu pot trăi din asta, nu sunt o afacere.
Sau poate ar fi, dacă le-aș „marketa” altfel, să fie mai „life changing” – recunosc limbajul standard (de lemn, chiar) care e tot mai folosit în prezent pentru promovarea acestor cursuri (care promit atât de multe!), în lumea vorbitoare de engleză, mai ales, unde sunt mii de astfel de cursuri online, dar au apărut tot mai multe și în România. Și apoi, aveam și o dilemă etică, cred că se apropiau prea mult de sfera delicată a sufletului, unde nu aș vrea să fiu „trainer” pentru alții, nu e de competența mea.
În prezent țin doar ateliere de scriere creativă și voi continua să fac asta. Îmi place foarte mult și din câte am văzut, și participanților 🙂
Despre limite și echilibru într-o afacere creativă
Într-adevăr, fac multe lucruri, poate prea multe, dar am luat atâtea domenii noi de la zero și pentru că e dificil să trăiești dintr-o mică afacere creativă (adică „a one-man-show-business”). E nevoie tot timpul de reinventare și adaptare la piață, dar și la propriile nevoi. Mă gândesc și că e posibil ca firea mea este de așa natură (poate ca toate firile artistice) încât am nevoie tot timpul de a învăța și experimenta lucruri noi. Așa că încerc să găsesc un echilibru între toate aceste activități astfel încât să pot să mă susțin financiar și să las spațiu liber pentru partea mea creativă, un echilibru între a-mi depăși limitele, a crește, a-mi folosi „talentele-talanții” și a nu cădea în răspândire sau burn-out.
Tocmai pentru că munca mea constă în atâtea activități, care toate mă solicită la maxim din punct de vedere creativ, e concurență între ele. De exemplu dacă am ceva de scris, sigur nu mai am energie de fotografiat. Fotografia și scrisul se exclud reciproc – prima mă trage spre exterior, ultima spre interior.
Deci simplificarea site-ului reflectă și simplificarea activității mele și totodată o încercare de a fi cât mai autentică atât în real life, cât și în mediul online – un principiu călăuzitor pentru mine. Totodată, am ales pentru blog o temă minimalistă, super-simplă, am înlăturat toate brizbrizurile, pentru a ieși ma bine în evidență scrisul (blogul și cărțile) și fotografia (portofoliul și proiectele foto). Într-un fel, am încercat să separ partea de business de partea creativă, iar acest site/blog a rămas spațiul meu creativ. E ca și cum aș avea un studio virtual – că tot mi-am dorit de mulți ani un mic studio.
Probabil că nu ar fi observat nimeni că s-a schimbat ceva pe aici. Dar cred că este asemnător cu o curățenie prin sertare și dulapuri (locuri care nu se văd), care are totuși un efect pozitiv asupra atmosferei întregii case.