Întotdeauna am crezut că atunci când îți găsești vocația ești fericit, împlinit și urmează un drum destul de drept în continuare, în sensul că nu nu se mai schimbă și nu mai pierzi ce ai găsit. Asta era pe vremurile când eu nici măcar nu-mi puneam problema vocației (ci doar simțeam frământarea adâncă legată de… Read More Arta neîncrederii în sine
Inima – cuvântul anului 2016 pentru mine. Un cuvânt care mi-a surâs cu blândețea și căldura sa, dar care m-a și pârjolit și mi-a pus la încercare ceea ce credeam eu că sunt limitele mele interioare. Un cuvânt care mi se părea că mi se potrivește, că-l „posed” într-un fel, dar care mi-a arătat că… Read More Despre inima
Cineva aprinde lumina și ne dă trezirea. E 5.30 dimineața. Oricum nu prea dormisem. Eram vreo 80-100 de fete în podul casei de oaspeți, pe saltele întinse direct pe jos, iar la etajele de mai jos sunt și mai mulți tineri, băieți și fete, în camere separate, ca în tabără. E întuneric și frig și… Read More La Mănăstirea Găbud
Mi-a plăcut mult ideea proiectului Privește Orașul, de a scrie o poveste despre Timișoara, o istorie personală sau ficțiune, așa că am scris și eu două povești. (Cred că mi-era si dor de scris.) Și apoi, mi-a plăcut să citesc poveștile celorlalți despre Timișoara, un subiect care mi-e drag. Încă mai puteți scrie și voi… Read More Povesti despre oras
În ultima vreme am facut puține fotografii. Nu am mai scris deloc. E ciudat, pentru că mi-e dor, de fapt mai bine zis strigă în mine, proiectele rămase în așteptare, textele nescrise din capul meu. Dar trebuie să mai aștepte. Am simțit că toate resursele mele creative interioare s-au consumat spre a crea cursurile de… Read More Din inimă
Era cât pe aci să nu-ți mai scriu pentru că nu știam cum să încep. Cum să mă adresez Ție, că doar nu ești prietenul meu din copilărie. Și apoi e politețea mea de om mare care nu vrea să ofenseze cumva sau să zică ceva greșit, că doar vorbesc cu cineva important. Așa că… Read More Dragă Doamne-Doamne,
Căutam pe cineva să deschidă poarta bisericii de lemn din satul Poieni, auzisem că este foarte frumoasă. Așa că am întrebat niște oameni de pe uliță și ne-au zis să batem la poarta casei de lângă biserică, unde stă preotul din sat. Ne-a deschis un preot tânăr, cu un șorț peste hainele negre, cu mânecile… Read More Noi nu știm ce avem
Ce faci, te face (Părintele Teofil Părăian) În 28 februarie 2015 site-ul acesta a împlinit trei ani. Sunt trei ani de când scriu, trei ani de când am luat fotografia în serios, trei ani de când m-am întors în România. Am învăţat foarte multe în aceşti trei ani şi pot zice că în paralel cu… Read More Am împlinit 3 ani
…este Herculane. (pentru mine) Mi-am dat seama de asta când eram departe. Probabil că nu se poate altfel, trebuie să ne îndepărtăm de un lucru (chiar până la punctul de a-l pierde) pentru a-l putea vedea mai bine. Doar când suntem departe de un loc, de o ţară, de un om, de o familie (de… Read More Cel mai fain loc de pe Pământ
Fiecare are paradisul său. Se gaseşte chiar lângă noi (sau în noi?), doar că nu-l putem vedea prea bine întotdeauna. Rândurile acestea mi le-a scris un prieten de curând drept comentariu la pozele de mai jos. Şi m-a făcut să mă gândesc, din nou, că nu trebuie să mergi prea departe pentru a descoperi frumuseţe… Read More Fiecare are paradisul sau
Aş fi putut trece pe lângă ea fără să o văd. Era doar o frunză pe asfalt. Ceva banal. Doar că e iarnă şi în copaci nu mai sunt frunze, cu atât mai puţin frunze verzi. Da, ştiu, aş fi putut găsi o explicaţie raţională, că a căzut dintr-un buchet de flori sau dintr-un ghiveci… Read More Doar o frunza
You cannot get better and look good at the same time. (Julia Cameron) Nu puteai să-l ignori. Era peste tot şi îl vedeam zi de zi. Oraşul – şantier. Noroiul, praful, şanţurile, puşcăriaşii care lucrau şi cereau cu insistenţă o ţigară sau se luau de fete, zgomotul picamerelor şi excavatoarelor, lipsa trotuarelor. Am suferit şi… Read More Orasul si eu in reconstructie
“Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine să fie? Şi dacă sunt numai pentru mine, ce sunt eu? Şi dacă nu acum, atunci când?” Îmi doresc să dăruiesc şi să mă dăruiesc. Cred că are de-a face cu ceva de care mă apropii cu smerenie, dar şi cu îndrăzneală, fără cuvinte, cu ardoare,… Read More Despre fata ascunsa a lui a darui
În ultimul an am fotografiat mai rar, însă de câte ori am făcut-o, am avut certitudinea că de fapt fotografia era doar un pretext pentru a vedea şi a înţelege alte lucruri…nevăzute, nemateriale. Un fotograf (din păcate nu îi mai ţin minte numele) spunea că atunci când fotografiezi trebuie să fii tu însuţi, ca fotograf,… Read More Fotografiind cele vazute si nevazute
De obicei când merg la munte sunt mai meditativă, liniştită, am timp să stau şi să contemplu natura şi să mă las pătrunsă de frumuseţe. Însă însă de data asta – cu toate că natura a fost incredibil de sălbatică şi spectaculoasă (vă arăt imediat) – nu am avut prea multe prilejuri de reflecţie în… Read More Greu da’ fain
Articol publicat la liternet Ştiţi filmuleţul The missing piece? Aţi simţit şi voi că lipseşte ceva, dar nu prea ştiaţi ce? Ani de-a rândul am căutat şi eu acea bucăţică lipsă. Am căutat-o în oameni, am căutat-o călătorind, am căutat-o în senzaţii tari sau rutină liniştitoare, am căutat-o plecând în tot felul de locuri, am… Read More Ce lipseste
Articol aparut la liternet Poate că pare adolescentin, dar îmi place mult să primesc flori. Bineînţeles, de la băieţi :) Ei, nu numai. De fapt, îmi place să am flori în casă. Mă bucur de câte ori le văd (şi pisica se bucură, dar în alt fel, adică ronţăindu-le, dar ce să facem, le… Read More Am primit flori
Aş vrea să vă spun că acest proiect a apărut într-un moment sclipitor de inspiraţie, că a avut o idee bine definită în spate, dar adevărul e că totul a pornit de la o cădere, de la frică, de la îndoială. Îndoială legată de fotografie, dar şi mai adânc, de ce fac în viaţă, de… Read More Mini proiect: incojurul lumii mele in 7 zile
“Zi normală, dă-mi voie să fiu conştient de comoara pe care mi-o dăruieşti. Nu mă lăsa să trec peste tine în căutarea unui mâine perfect şi rar. Într-o zi îmi voi înfige unghiile în pământ sau îmi voi îngropa faţa în pernă sau mă voi întinde la maxim şi-mi voi ridica mâinile spre cer dorindu-mi,… Read More Ordinary day, perfect day
In 2011 când m-am întors in România în plin necunoscut, si imaginându-mi un nou început, mă gandeam ca o sa fac un business din fotografie, că asta va fi marea mea schimbare de carieră, adică că voi avea o carieră, că până acum nu avusesem decât joburi disparate. Dar gândeam şi un pic la modul… Read More Tabara de la Orsova si darurile fotografiei
Si ultima poza din an: chiar în 31 decembrie, am fotografiat la doi paşi de blocul meu. Nu ştiu cine a scris acest “Te iubesc” pe asfalt şi pentru cine, dacă erau adolescenţi, sau dimpotrivă, la vârsta a treia şi într-un final el sau ea s-a hotărât să-i mărturisească iubirea, dacă a fost doar un… Read More Mesaj de 31 decembrie 2013
După ce aţi trecut de şocul titlului manelist, haideţi să vă povestesc ce-i cu love ăsta. De vreo doi ani, practic de când m-am întors în România, la sfârşitul anului am făcut un exerciţiu*: am ales un cuvânt care să descrie anul ce va urma. E un exerciţiu foarte puternic, şi incredibil, că intuiţia, inteligenţa… Read More 2013 LOVE
Mai pe la începutul acestui an am fost la o conferinţă ţinută de Părintele Pantelimon şi Părintele Iustin de la Mănăstirea Oaşa (am mai scris despre asta aici). Era prima dată în viaţa mea când mergeam la o astfel de conferinţă şi trebuie să spun că a atins ceva în mine, ceva ce nici nu… Read More La Manastirea Oasa
Inima trandafirului in inima mea Spinii trandafirului in mintea mea Share via email
JOS DE PE MASA!!!! Spun eu cu glas autoritar. Miaună suparat şi sare pe podea. Asta se repetă de vreo zece ori în fiecare zi, cel puţin când reuşesc eu să-l vad că face asta. Cerşeşte de mâncare cu o faţă atât de tristă, cu ochii mari, în lacrimi, şi un mieunat atât de… Read More Lectii de la o pisica
